Îmi aduc aminte cu drag de verile petrecute la bunici sau la neamuri la țară.
Niște amintiri dulci și impregnante .
Vara la bunici are miros de aer proaspăt, de iarba cosită, de îmbrățișările dulci ale bunicilor și de sunetele animalelor din ogradă. Primele momente ale dimineții când te trezești și auzi cocoșul cum cântă din tot plămânii ca să trezească toată ograda și efectiv toată casa. Patul cald care te tine strâns și te face leneș..Pașii pe care îi faci prin iarba umedă și soarele care se ridică leneș pe cer pentru o nouă zi călduroasă de vară. Zilele de vară în care te duci să îți culegi zmeură de pe gardul vecinilor și te gâdilă gustul dulceag al lor pe cerul gurii, merele necoapte dar care te îndeamnă să le guști și să le muști. Liniștea care a fost peste noapte și la primele raze de soare toată ograda s-a trezit la viață , văcuța din vecini, cocoșii și găinile, zumzăitul albinelor .
Câmpul care parcă geme iar de flori, de miresme îmbătătoare, parcă toate sunt desprinse dintr-un basm frumos.
Bunica care ne face pâine cu ou și ne îmbie la un pahar de lapte călduț În prispa casei.
De fructe e plină livada, poți mânca pe săturate, mere, pere, prune, mure , afine chiar dacă unele sunt necoapte , mâncăm pe ascuns să nu ne certe bunica.
Vara la bunici are miros de zile lungi, de zile leneșe, de zile pline de chicoteli și joacă, de miros de fructe , de miros de bunici iubăreți .
Vara la bunici are miros de iubire.
