Articole în Povestioare cu și despre Matei

Matei și rucsacul de excursie

În dimineața excursiei, rucsacul lui Matei sărea pe loc.

— Abia aștept! a zis rucsacul.

— Să te umplu cu ce? a întrebat Matei.

— Apă, biscuiți… și povești!

Pe drum, rucsacul șoptea:

— Vezi frunza aia roșie? E ca focul toamnei.

— Vezi piatra asta rotundă? E ca o lună mică.

Când au ajuns acasă, Matei l-a golit.

Din el au căzut frunze, pietricele… și un bilețel pe care scria:

„Cel mai bun prieten de excursii: Matei.

Matei și mielușelul pierdut

Într-o seară, Matei nu și-a găsit mielușelul.

A căutat sub pat, pe raft, în coșul cu jucării.

— Aici sunt! a zis o voce mică.

Mielușelul stătea ascuns sub pătură.

— Te-am așteptat să citim povestea de seară!

Matei l-a strâns în brațe și a zis:

— Niciodată nu mergem la culcare fără tine.

 Matei și umbrela care cânta

Într-o dimineață ploioasă, Matei a luat umbrela mamei.

Flup! a deschis-o și…

— Tra-la-laaaa! s-a auzit un cântec vesel.

— Cine cântă? a întrebat Matei.

— Eu, umbrela ta!

Oriunde mergeau, umbrela inventa melodii:

— Pic, pic, pic… dans de nor mic!

— Plop, plop, plop… norul face „hop”!

Matei râdea și băltea prin bălți în ritmul cântecului.

La sfârșit, umbrela i-a șoptit:

— Vezi? Ploaia nu e tristă. E doar muzică lichidă!

De atunci, când plouă, Matei iese afară cu prietena lui cântăreață.

Matei și farfuria care nu voia să se golească

Matei mânca supă de legume.

Lingura scotea morcov, cartof, mazăre… dar farfuria era tot plină!

— Ești magică? a întrebat Matei.

— Nu, doar îți vreau burtica plină și puternică! a zis farfuria.

Matei a mâncat, și a mâncat, și a mâncat.

La final, farfuria a oftat fericită:

— Gata, acum ești campionul legumelor!

Matei și povestea despre Ceață

Mama și Matei s-au trezit de dimineață și s-au uitat pe geam. Afară era o ceață atât de deasă, încât parcă o puteai tăia cu cuțitul.

Și, bineînțeles, a venit întrebarea.

— Mami, ce este ceața?

În mintea mea s-a făcut de-a dreptul ceață. Cum aș putea să îi explic unui pici de 4 ani, pe înțelesul lui, ce este ceața?

M-am așezat lângă el și am încercat să caut cea mai simplă comparație.

— Mateiuțul, știi când fierbe mami apa pentru macaroanele tale și ies aburi?

— Daaa… și când pui mâncarea în bol ies aburi! Că frige!

— Exact, puiu’. Ceața este atunci când aburii din mâncarea caldă și din apa fierbinte ies afară pe stradă și se plimbă liberi. Iar dacă e mai groasă, înseamnă că foarte multe mămici au făcut mâncărică delicioasă pentru copiii lor.

Matei s-a uitat din nou pe geam, serios, analizând.

— Aaa… deci aburii se plimbă pe stradă?

— Da, puiu’.

Și pentru câteva secunde, lumea a fost simplă. Ceața nu mai era un fenomen meteorologic complicat. Era doar miros de mâncare caldă și dragoste de mămici care se ridica spre cer.

Uneori, explicațiile științifice pot aștepta. Magia copilăriei, nu.

Matei și pijamaua cu stele galbene

Într-o seară liniștită, Matei și-a pus pijamaua cu stele galbene.

— Hei, vezi că lucesc! i-a zis pijamaua.

— Ooo, ce frumos!

— Ține-te bine! a spus ea. Și… fiuuu!… au zburat pe fereastră.

Au trecut pe lângă nori pufoși și au ajuns lângă Lună.

— Bună, Matei! a zâmbit Luna.

Au jucat „prinde-mă” cu stelele până când pijamaua a zis:

— E timpul să dormim.

Dimineața, Matei a găsit o stea mică în buzunar.

— Să-mi amintească de noaptea noastră, a șoptit el.

Matei și Cizmele de ploaie vorbitoare

Într-o dimineață ploioasă, Matei și-a pus cizmele albastre.

— Bună, Matei! au spus cizmele.

— Aaa… cine vorbește?!

— Noi, cizmele tale!

Matei a clipit.

— Și… ce vreți?

— Să sărim în bălți!

Au ieșit afară și splaaash!… într-o baltă mare.

— Hahaha, ce rece! a râs Matei.

— Hai și în aia rotundă! au strigat cizmele. Splash!

Au sărit în bălți mici, bălți mari, bălți cât un lighean. Până când au găsit o băltoacă în formă de inimă.

— Asta e pentru tine, Matei, pentru că ne-ai scos la plimbare! au spus cizmele.

Matei a zâmbit.

— Și eu vă iubesc, cizme zglobii!

De atunci, când plouă, Matei nu stă în casă — ci iese la joacă, cu prietenele lui, cizmele vorbitoare.

Matei și magia spălatului pe mâini

Într-o zi, după joacă, mama i-a spus lui Matei să se spele pe mâini. Când a atins apa, bule de săpun au început să apară.

— Hei, noi suntem Bulele Curățele! au spus ele.

— Și ce faceți voi? a întrebat Matei.

— Îi gonim pe microbii care se ascund!

Matei a râs și a frecat palmele mai repede. Bulele au dansat până când mâinile au fost curate și miroseau a flori.

De atunci, spălatul pe mâini era un joc cu prieteni veseli.

Matei și Periuța Curajoasă

Matei avea o periuță albastră cu dungi albe. Într-o seară, periuța i-a spus:

— Hei, Matei! Eu sunt Periuța Curajoasă și îți apăr dinții de micii Monștri de Zahăr!

— Monștri de Zahăr? a întrebat Matei.

— Da! Ei vin după ce mănânci dulciuri, dar eu îi alung dacă mă plimbi prin toată gurița!

Matei a râs și a început să spele fiecare dinte. Periuța cânta „șșș-șșș” și monștrii dispăreau.

De atunci, în fiecare dimineață și seară, Periuța Curajoasă pleca în misiune.