Într-o dimineață ploioasă, Matei a luat umbrela mamei.
Flup! a deschis-o și…
— Tra-la-laaaa! s-a auzit un cântec vesel.
— Cine cântă? a întrebat Matei.
— Eu, umbrela ta!
Oriunde mergeau, umbrela inventa melodii:
— Pic, pic, pic… dans de nor mic!
— Plop, plop, plop… norul face „hop”!
Matei râdea și băltea prin bălți în ritmul cântecului.
La sfârșit, umbrela i-a șoptit:
— Vezi? Ploaia nu e tristă. E doar muzică lichidă!
De atunci, când plouă, Matei iese afară cu prietena lui cântăreață.
Vizitat de 1 ori, 1 vizite astăzi