Există veri pe care le uiți repede și există veri care rămân în tine.
Vara aceasta va rămâne în mine.
Nu pentru că am făcut lucruri spectaculoase. Nu pentru că am bifat destinații sau vacanțe perfecte. Ci pentru că, pentru o vreme, timpul a avut răbdare cu noi.
Am fost doar noi trei. Eu și cei doi copii ai mei.
Într-o lume care ne cere mereu să alergăm, să producem, să fim eficienți și să facem cât mai multe într-o singură zi, vara aceasta mi-a amintit cât de frumos este să… nu faci nimic.
Să te trezești dimineața fără alarma care îți spune că trebuie să pleci. Să îți bei cafeaua în timp ce doi copii încă își freacă ochii de somn și îți povestesc ce au visat. Să nu te uiți la ceas și să nu calculezi câte minute mai ai până trebuie să ieși pe ușă.
Am avut zile în care am lenevit pe canapea uitându-ne la desene animate.
Zile în care punga de pufuleți era suficientă ca să ne facă fericiți.
Zile în care înghețata se topea pe mâinile copiilor mai repede decât apucau ei să o mănânce, iar eu nu mă grăbeam să șterg fiecare urmă. Pentru că am învățat că uneori dezordinea este semnul unei copilării trăite frumos.
Am avut bătăi cu pistoale cu apă în care râdeam cu toții până nu mai puteam respira.
Ne-am bălăcit în piscina din curte ore întregi, fără să conteze cât este ceasul. Fără să existe gândul acela apăsător că mâine dimineață trebuie să mă trezesc pentru serviciu.
Doar noi.
Doar vara.
Doar copilăria.
Una dintre cele mai frumoase amintiri rămâne săptămâna petrecută la Școala de Vară organizată de biserica noastră ortodoxă. I-am privit pe copii cum se bucură, cum învață, cum își fac prieteni și cum descoperă, cu inocența lor, frumusețea credinței și a comunității. Sunt recunoscătoare pentru oamenii care au pus suflet în acele zile și pentru tot ceea ce au primit copiii mei.
Au fost zile simple.
Dar ce dar minunat este, de fapt, simplitatea.
Mă gândesc că, peste ani, copiii mei probabil nu își vor aminti ce jucărie au primit într-o anumită zi sau ce haine au purtat într-o vacanță.
Dar poate își vor aminti că mama era acolo.
Că râdea cu ei.
Că se uda intenționat la bătăile cu apă.
Că mânca înghețată alături de ei fără să îi certe pentru pete.
Că stătea lângă ei pe canapea și se uita la desene animate deși știa toate replicile.
Poate își vor aminti sentimentul acela de siguranță pe care îl aveau dimineața, când se trezeau și știau că nu pleacă nimeni nicăieri. Că ziua este doar a noastră.
Și cred că acesta este cel mai mare lux pe care l-am avut vara aceasta – Timpul
Acum, încet, vara își pregătește rămas-bunul.
Prin magazine au apărut ghiozdanele.
Începem să vorbim despre rechizite, despre program, despre începutul școlii.
Iar eu număr, fără să vreau, zilele rămase până când mă voi întoarce la serviciu.
Nu pentru că nu îmi iubesc munca.
Ci pentru că știu că se încheie o perioadă pe care nu o voi mai trăi niciodată la fel.
Copiii mei cresc.
Fără să îmi ceară voie.
Iar eu încerc să țin pasul cu fiecare centimetru, cu fiecare întrebare nouă, cu fiecare vis pe care îl descopăr în ochii lor.
Maternitatea m-a învățat că nu marile evenimente construiesc copilăria.
Ci după-amiezile aparent banale, piscina din curte.
Pufuleții împărțiți între frați.
Desenele animate văzute îmbrățișați pe canapea.
O înghețată într-o zi toridă.
O mamă care nu se uită la ceas.
Poate că, peste câțiva ani, nici eu nu îmi voi mai aminti toate zilele acestei veri.
Dar sunt sigură că îmi voi aminti cum m-am simțit.
Împlinită.
Liniștită.
Recunoscătoare.
Și incredibil de bogată.
Pentru că adevărata bogăție nu s-a aflat în locurile în care am fost, ci în timpul pe care l-am trăit împreună.
Iar dacă vara aceasta m-a învățat ceva, este că cea mai frumoasă investiție pe care o poate face o mamă nu este într-o vacanță perfectă sau într-o casă impecabilă.
Ci în clipele în care își lasă telefonul deoparte, uită de listele cu lucruri de făcut și alege să fie acolo, cu tot sufletul, pentru că verile trec, copiii cresc, dar iubirea pe care o așezăm în zilele obișnuite rămâne pentru totdeauna
În câțiva ani, poate piscina va rămâne goală, pistoalele cu apă vor fi uitate printr-un sertar, iar desenele animate vor fi înlocuite de alte preocupări. Dar eu voi păstra în inimă vara în care am avut cel mai de preț lucru din lume: timp pentru copiii mei.