Arhive după dată octombrie 2023

Îți aduci aminte de ziua în care ai devenit mămică?

Ziua când ți-ai întâlnit pentru prima dată copilul? Micul omuleț? Micuț , moale , umed și ridat?

Același mic omuleț pe care timp de 9 luni de zile l-ai mângait în burtica ta , care a mișcat în burtică, care sughitea și cu care ai povestit zile si ore întregi. Care, când a venit pe lume era ceva mic pe care nu l-ai recunoscut inițial , nu ți l-ai imaginat dar îți părea atât familiar.

Copilul tău, fetița sau băiețelul tău.

Care la început îți părea așa străin și fragil în brațele tale ?

Pe care nu știai cum să îl ți în brațe ,cum să îi vorbești și cum să îl atingi. Și ți se părea că habar nu ai ce să faci cu o așa mică mogâldeață.

Totul era nou , totul era înfricoșător și minunat și dureros și erai confuză.

În salonul rece , pe jumătate dezbrăcată , printre atâtea chipuri străine, halate albe și miros de steril, îți aduci aminte ? Fiind uimită și recunoscătoare asistentelor care te-au învelit , șters pe tine și pe copilul tău și ți l-au pus pe pieptul tău dezvelit . Te-ai simțit obosită dar totodată energizată de parcă ai fii băut o cafea tare sau un energizant. Te-ai simțit speriată și îngrijorată și îngândurată?

Îți aduci aminte că ai așteptat să te simți diferit din ce moment oficial ai devenit mămică? Ca și cum acum că ai devenit mămică îți vor veni și toate informațiile și achizițiile unei veritabile mămici ?

Îți aduci aminte când te-ai simțit copleșită de amalgamul acesta de sentimente odată cu nașterea copilului tău ?

Îți aduci aminte de primul scâncet al copilului tău și inima care ți s-a topit de drag?

Frica, nelinistea , oboseala , curajul, puterea , iubirea, grija , afecțiunea , fericirea nemărginită care a venit pe tine din momentul în care ai devenit mămică , îți mai aduci aminte?

Stresul și furia sunt doi monstruleți mici și răutăcioși care mai poposesc deseori pe umărul meu.

Stresul are culoare albastră și mă vizitează destul de des mai ales de când am devenit mămică. Monstrulețul acesta mic albastru vine și pune presiune pe umărul meu. Vine în cele mai neașteptate momente ,vine cu multe întrebări care mi le adresează și de cele mai multe ori ,rămân cu întrebările în aer și mă pune pe gânduri.

Tind să cred și știm cu toți că stresul este o normalitate în viața de zi cu zi, și mai ales când devii mamă și că vrei și că nu vrei și ești o femeie sau o mămică cu stimă de sine puternică tot te mai vizitează acest monstruleț albastru.

Furia pe de altă parte , are culoare roșie și mă vizitează rar tind să cred și sper. Monstrulețul acesta roșu apare dintr-o dată, sare pe umărul meu, îmi urlă în ureche și mă mușcă.

Acest monstruleț mă face să reacționez necugetat, mă face să ridic tonul , să spun lucruri nedorite pe care în mod normal nu le-aș adresa și care poate rănesc . Nu la toată lumea reacționează la fel Furia, la unii vine cu agresivitate fizică , la unii vine cu spartul și distrusul de obiecte.

Felul de a-l gestiona și de a-l alunga de pe umăr de cele mai multe ori este greoi, pleacă greu și pleacă după ce a mușcat bucăți din umărul meu și lasă durere. Furia stă pe umărul tău cât îl lași tu, dacă rămâne mult , lasă urme pe pielea ta mușcată de ea, lasă urme în mintea ta,în sănătatea ta, în sufletul tău și în familia ta.