Arhive după dată februarie 2025

Inainte sa fim 4, am fost doar noi 3,

Inainte sa fim 4 te leganam doar pe tine,

Inainte sa fim 4 adormeam cu tine in patul nostru,

Iti priveam somnul dulce si sforaitul lin,

Iti alinam doar plansul tau,

Iti sarutam doar manutele si fata ta dulce,

Ne jucam doar noi doi si povesteam doar noi doi,

Ne uitam la desene dimineata cuibariti in plapuma calda,

Si totul era de vis .

Pentru ca erai doar eu ,tu si tati.

Dar pe cum se apropie momentul sosirii surioarei tale, ma gandesc deseori -Doamne cat ai crescut de mare , doamne cat te-ai dezvoltat , si ce bucurie ca esti un copil descurcaret. Esti copilul care m-a facut mama si care mi-a pus la incercare rabdarea, calmul, anxietatea , stresul si tot felul meu de a fii.

Iti privesc noaptea manutele calde si piciorusele goale, sunt cuibarite intre mine si tatal tau si ma gandesc -Doamne , cand au trecut astia 3 ani , ca mi se par o clipire , iar toate noptile nedormite si toate momentele impreuna parca au fost o secunda. Te privesc cum respiri domol si caldut , si imi vine sa iti sarut tot interiorul tau si tot trupusorul tau sa il strang in brate strans si sa nu iti dau drumul niciodata. Sa ne oprim in momentul acesta magic cand dormi cu capul in pieptul meu si cu picioarele la pieptul meu ca un cocon mic de iubire.

Melancolia ma incearca noaptea tarziu cand constientizez ca urmeaza sa fim 4 si nu vei mai fii universul meu si ca nu ma voi mai putea dedica tie intru-totul.

Scriu tarziu, haotic si imprastiat asa cum sunt si gandurile mele in momentul de fata. Te iubesc micul meu univers si abia astept noile tale aventuri ce vor veni.

Tu ai fost tot ce am stiut inainte sa fiti doi. Nu ai mai fost bebelusul meu mic ci ai devenit instant copilul meu cel mare ,desi tot un bebelus te consider .

Noi doi, nu mai este doar noi doi, si cand tu plangi de multe ori imi plange si mie sufletul pentru ca nu mai pot sa ma dedic 100 % tie. Bebelusul il tin la piept si il hranesc si pe tine te alin rugandu-te sa pui capul pe pieptul meu sau umarul meu . Pe cat de mare te simt in bratele meu, pe atata de grea e inima mea. Te privesc cum stai si cugeti ce face mami si de ce nu poate mama sa te cuprinda cu bratele doar pe tine. Purtam discutii si ne jucam putin si ceri tot mai mult. Te tin in brate si parca nu ma mai satur si imi mai zici- Mami , lasa-ma in pace nu ma mai strange. Dar parca nu ma mai satur de imbratisarea ta si de parul tau aspru si saten pe care in mangai si adulmec.

Incerc sa pozez in mintea mea bratele tale si mirosul tau de acum, stiu ca nu imi vei mai cere bratele pe cum trec anii.

Imi ceri -Mami, dormi cu mine – si parca ceva din sufletul meu se rupe pentru ca nu pot doarece iti hranesc surioara. Adormi greoi cu tati, de multe ori cu mult carait si vin sa te privesc cum dormi si ma mai cuibaresc langa tine in pat 10-20 de minute ca sa imi bucur sufletul cu fiinta ta .

De ce nu as putea avea doua perechi de maini ?

Cu una sa te cuprind pe tine si cu una pe surioara ta.