Și când noaptea vine,
Și stau singură cu mine
Simt cum viața a trecut prin mine
Și cine mă mai susține.
Ascult copilul din mine ce-mi prezintă,
Analizez tot ce mă frământă
Ascult greierii ce cântă,
Și mâine cât mai e de muncă.
Luna e pe cer și-ascultă,
Lumea asta grea și- adultă
Cum se plânge , cum se cântă
Parcă-ntruna se frământă.
Pentru că ,ca și prietenă de multe ori nu te poți baza pe mine.
Promit să fiu acolo ,până nu mai apar pentru că cineva micuț s-a trezit cu o răceală sau febră și lumea mi s-a dat peste cap.
Pentru că am foarte multe lucruri de făcut și nu reușesc să le termin.
Pentru că sunt foarte burn-out și atât de obosită de simt că mă doare pieptul. Și pentru că și mâine trebuie să mă trezesc tot devreme și să o iau de la capăt.
Dar nu sunt nici o prietenă rea, dacă un prieten are nevoie de ajutor sar în ajutor și mă străduiesc să ajut. Îți scriu zilnic și purtăm conversații ușoare .
Sunt o mamă mai bună decât o prietenă pentru că nu voi putea să mă văd cu tine la cafea la anumite ore sau zile pentru că , fie piticul doarme , fie e mârâit , fie este agitat , fie avem activități de făcut. În cel mai bun caz , ajung dar ajung cu întârziere și de cele mai multe ori stau puțin și stau tot cu stres cu gândul la copil .
Cândva, când voi avea mai mult timp liber voi reuși să ne întâmplim și să povestim multe pentru că , îmi este dor.
Dar pe cum trec zilele și anii vor trece , prin creșă, prin grădiniță, prin școală , eu nu voi mai fii centrul universului copilului meu . Așa că , profit din plin de aceste momente și acești ani . Pentru că , atunci când va fii mare , să considere că mama este casa la care se poate întoarce oricând și cu care se poate vorbi orice și la care se găsește confort , alinare , iubire și multă mâncare .🙂
Sunt o mamă mai bună decât o prietenă pentru că , orice ar fii copilul meu este și va fii mereu pe primul loc.
Nu o să îți aduci aminte că , pe pieptul meu ai fost pus pentru prima dată când ai sosit pe lume.
Nu o să îți aduci aminte că, mă trezeam din 3 în 3 ore să te alăptez când erai nou născut.
Nu o să îți aduci aminte că, plângeam împreună cu tine la crizele de colici ce le aveai și nu știam cum să mai găsesc alinare pentru tine.
Nu o să îți aduci aminte cum îți citeam câteva pagini din cărțile de povești sau cum îți recitam Eminescu.
Nu o să îți aduci aminte cum ne jucam „Cucu- bau” sub păturică și cum chicoteai și te băgai încă o dată cu capul sub păturică.
Nu o să îți aduci aminte cum seară de seară după ce îți beai laptele , puneai capul pe pieptul meu și adormeai liniștit și te țineam pe pieptul meu privindu-te cum dormi liniștit și respirai greoi.
Nu o să îți aduci aminte când erai bolnav cum te țineam pe piept și doar la pieptul meu găseai alinare și comfort.
Nu o să îți aduci aminte cum ne uitam împreună la desene ascunsi între perne și plapumă.
Nu o să îți aduci aminte prima dată când ai spus „Mama”.
Nu o să îți aduci aminte cum ne jucam cu primele animăluțe întâlnite și cât de fascinat erai. Câinele, pisica , șopârla, iepurașul , puii de găină și primul greiere la care ai chicotit și bătut din palme când ai văzut că sare în aer.
Nu o să îți aduci aminte poate de toți pupicii puși pe lovituri , bubițe, răni.
Nu o îți aduci aminte de toate poveștile inventate pe moment cu animale , cu Matei , cu bunicii.
Nu o să îți aduci aminte de primii tăi pași și lacrimile mele de bucurie.
Dar în adâncul sufletului tău vei știi că, mama e acolo oricând ai nevoie ,mama te iubește și va fii tot timpul confort, alinare și suport.
Mă surprinde de multe ori multitudinea de sentimente care mă încearcă de când te-ai născut.
De cele mai multe ori când sunt tot timpul cu tine , îmi doresc un moment de respiro, o noapte să dorm liniștită până dimineața fără să mă trezească nimeni.
Să dorm până târziu și să lenevesc între cearceafurile moi. Să îmi beau cafeaua urmărind ceva neimportant la televizor, pierdută în visare. Să citesc câteva pagini dintr-o carte nouă, să fac o baie fierbinte cu spumă.
Nu credeam că o să tânjesc așa de mult după libertatea ce o aveam înainte să apari tu.
Dar , iată că a venit momentul mult așteptat când ,te-am lăsat 2 zile la nașa ta pentru că noi aveam ceva de rezolvat.
Ți-am făcut frumos bagajele, te-am îmbrăcat, te-am sărutat, te-am iubit mult și după instrucțiunile lăsate nașei…am plecat.
Inițial, de sentimentul ăla nebun de libertate , m-am suit la volan și am condus o oră întreagă ascultând muzica la maxim.
Am făcut baia mult așteptată, am ascultat muzică, m-am schimbat în pijamale și m-am pus in pat….
Stăteam în pat și priveam pătuțul, era gol. Nu erai acolo să te privesc cum dormi dulce cu girafa ta în brațe și învelit în păturica cu steluțe. Nu auzeam respirația ta greoaie , nu foiala în căutarea suzetei.
Mă durea lipsa ta din pătuț, mă gândeam cum te-as pune in pat cu noi sa dormi.
Am tot urmărit pătuțul tău până aproape de 2 dimineața….Am lăsat și lampa de veghe pornită pentru că nu am putut adormi in beznă…..
Îmi era așa de dor de tine ….de simțeam că mi se rupe sufletul….
Nu mi-aș fii imaginat să îmi fie așa dor de tine după nici 3 ore fără tine…
M-ai schimbat copilul meu, m-ai schimbat fără să vreau și fără să știu.
M-ai făcut să tânjesc după lipsa ta..după lipsa mânuțelor tale umede , după chicoteala ta , după săruturile tale umede.
M-ai făcut să mă doară lipsa ta.
🦋
M-am răsfăţat! M-am răsfăţat cu un ceai fierbinte şi roşu de afine şi cu dulceaţă de fructe de pădure.Am buzele pictate in roşu..în roşul cald al zahărului dulce în care simţi căldura verii pe când culegi zmeură,frăguţe,afine sau mure. Afară plouă iar eu aud picăturile care cad încet pe pământ…Aud cum în intunericul nopţii picăturile de ploaie caută pământul…
Mi-e dor sa scriu..chiar dacă ştiu că nu scriu drept,frumos sau bine…Dar poate s-o găsi un cititor şi pentru mine,căci aşa cum zicea şi Bacovia „fiecare scriitor îşi are cititorul”. E toamnă..dar e o toamnă rece si udă.De o săptămână plouă întruna..Nu am văzut frunzele aurii ale toamnelor de altădată din cauza ploii..În parc băncile sunt ude.Bănuiesc că s-au resemnat.Ce rost ar avea să se lupte cu ploaia somnoroasă a lui septembrie?Acum mi-e cald şi bine. Ceaiul şi dulceaţa m-au incălzit..zahărul mi-a indulcit buzele ce acum nu multă vreme erau contopite cu ale lui..pare o veşnicie de când nu l-am mai văzut.Totuşi..au trecut doar două ore.
** Mi-e dor de iarnă şi tânjesc după capotul alb şi moale al iernii…***.
Mi-e dor de bunica…Mi-e dor de casa ei caldă şi mare..casa ei cu comori nebănuite..casa cu uşi secrete..casa cu cărţi nemaivăzute si nemaiîntâlnite.
Mi-e dor de bunica..Bunica cea cu obrajii plini,rumeni,cu sărut dulce,cu ochi mari şi căprui pe care i i-am furat şi eu.Mi-e dor de bunica si mă-ntreb cum de la ea nu se termină niciodată poveştile şi dulciurile…De ce e toamnă atât de caldă la bunica?…De ce are bunica strugurii cei mai roşii şi mai dulci?De unde-i are?Oare există o vie doar pentru bunici de unde toate bunicuţele din lume iau struguri pentru nepoţi si nepoţele?
E atât de rece afară ..si atât de cald aici.Aş vrea să fie intuneric…Aş vrea să văd nişte actori pe-oscenă jucând o piesă de dragoste.Aş vrea ca ei să se iubeasca mereu.Aş vrea ca el să vadă piesa cu mine…..
Aş vrea, dar nu ştiu ce vreau.
Nu am crezut niciodată că, un suflet așa mic te poate învăța atâta de multe într-un timp așa scurt de viață.
*Tu m-ai învățat să fiu mamă ,
*Tu m-ai învățat ce înseamnă să iubești cu adevărat și din toată inima,
*Tu m-ai învățat răbdarea. Îmi vine ciudat să spun chestia asta luând în considerare că, eu sunt un om în continuă mișcare , hiperactiv și nerăbdător. Lângă tine copilul meu, am învățat să stau și să am răbdare . Să am răbdare să mănânci cu un anumit ritm al tău, să am răbdare să adormi , iar după 10 minute să te trezești fresh.
*Tu m-ai învățat să pun pauză la toate activitățile cotidiene ca să petrecem timp împreună, să ne jucăm, să povestim.
*Tu m-ai învățat că, toate vasele ce mă așteaptă în bucătărie și toate hainele ce trebuie spălate pot să mai aștepte, deoarece tu necesiti toată atenția mea.
*Tu m-ai învățat să mă bucur de lucrurile mărunte. Oh ,cu câtă bucurie urmărești jucăriile, și cât poți chicoti la o simplă și banală gadileala. Noi adulții nu ne bucurăm cu atâta intensitate de lucrurile mărunte din viața noastră.
* Tu m-ai învățat că dacă înainte aveam nevoie de ambele mâini pentru a face unele chestii ,acuma le pot face cu o singură mână pentru că în cealaltă te țin pe tine.
Am învățat că și timpul are răbdare cu noi și totul se poate face mai târziu, sau mâine sau peste câteva zile, săptămâni sau peste o lună ( vorbim in cel mai rău caz).
Am învățat că , se poate trăi de la o extremă la alta în decurs de câteva ore. Acuma să fii bine fericit și peste câteva ore să plângi întruna și să faci febră peste 38 .
Am învățat că, ca îmbrățișarea mea și brațele mamei nu este nimic pe lumea asta.
Bună tuturor,
Azi m-am hotărât să scriu, deoarece simt nevoia.Au trecut mai bine de 10 ani de când nu am mai scris . Nu știu de ce am lăsat să treacă așa mult timp până să mă reapuc de scris .
Mai demult îmi făcea nespusă plăcere scrisul și poveștile. Dar au trecut anii peste mine și nu mai sunt copilul care obișnuia să scrie frumos .
M-am reapucat de scris deoarece simt nevoia să scriu, să povestesc , să strig, să simt că nu mă mai scufund în lumea ce mă înconjoară.
În altă ordine de idee am un copil mic de 6 luni , o minunăție de copil care vrând nevrând mi-a furat din independența mea și m-a obligat să mă maturizez și să cresc împreună cu el.
Așa că, poate multe articole vor fii despre el, despre mine, despre noi, despre lupta noastră cu lumea înconjurătoare și dezvoltarea mea și a lui pe parcursul zilelor, lunilor și anilor ce vor urma.
Scriu târziu..
E ora 2 dimineața și toată lumea din casă doarme.
Copilul doarme , soțul doarme, cățelul doarme doar eu nu pot adormi…
Așa se întâmplă de când s-a născut copilul. Orele astea târzii sunt orele doar pentru mine , când am un pic de respiro și pot să scriu, citesc sau urmăresc un serial.
De multe ori mă gândesc oare tuturor mămicilor le este atât de greu ?
Zilnic să aibă o muncă asiduă cu cei mici ?De la hrănit copilul, schimbat , spălat, activități, jocuri, făcut mâncare și alte treburi casnice?
Când mai au timp pentru ele ?
Când mai au timp să facă ce le place?
Una dintre chestiile cele mai dureroase pentru mine la care am renunțat este cititul, pasiunea mea . Aceasta ,acum se află pe locul 10 sau undeva foarte jos deoarece nu am reușit să citesc o carte sau măcar 10 pagini dintr-o carte deoarece copilul îmi ocupă tot timpul .
Tânjesc după cărțile care mă așteaptă în bibliotecă, să mă scufund în ele și să le savurez de la cap la sfârșit.
Îmi cer scuze pentru cum mă voi comporta cu tine copilul meu iubit,pentru că greșesc și voi greși față de tine în anii ce vor urma.
Iartă-ma,nimeni nu m-a învățat cum să fiu mamă pentru tine.
Eu ca mamă m-am născut când tu te-ai născut și de atunci tot greșesc, învăț și cresc alaturi de tine.
Îmi cer scuze de cum lumea te va trata uneori deoarece nu vor vedea adevărata ta valoare dar să știi că ,mami te privește ca și cum ai aduce soarele zilnic pe cerul meu.
Nu tot timpul lumea te va trata cu bunătate și blândețe,dar tu copilul meu să nu fii ca ei , să te comporți tot timpul ca un copil bun și blând ce știu că ești și vei fii.
Să fii puternic copilul meu , pentru că loviturile ce vor veni de-a-lungul vieții te vor dărâma uneori, dar să știi copilul meu că dacă mă vei lăsa voi fii stâlpul tău și mâna care te va ridica de jos de fiecare dată.
Să fii răbdător copilul meu, deoarece lumea în care trăim este într-o mare grabă și nu mai are timp să savureze bucuriile vieții.
Să stai copilul meu și să privești soarele, florile, copacii, să îți iei câteva secunde sau minute în care sa te bucuri de minunile vieții. Pentru că anii trec, grijile, problemele trec, bucuriile trec și te vei trezi la un moment dat când ai vrea să oprești timpul dar el nu mai are răbdare și aleargă de-a-lungul anilor.
Să comunici cu noi copilul meu, știu că vei deveni independent la un moment dat și nu vei avea timpul și răbdarea să stai să vorbești cu mama și tatăl tău.
Inima noastră de când ai venit pe lumea s-a umplut de fericire și iubire și vom fii necăjiți deseori pentru că vei face 18 ani , vei pleca la facultate, o vei întâlni pe ea cu care vei întemeia o familie și noi părinții tăi vom cădea pe locul 2.
Sună-ne copilul meu că vei fii trist, fericit pentru că vom incerca din răsputeri să îți fim alături psihic ,cu un sfat ,un gând bun,dacă fizic nu vom putea .
Sună -ne copilul meu și să zici un”Bună ziua mamă” și îți promit că mai mare bucurie nu îmi vei putea face în ziua respectivă.
Să fii ambițios copilul meu, să îți propui lucruri mărețe pe care le vei putea obține. Noi te vom susține și te vom sprijini cu dinții. Chiar dacă se va întâmpla să nu îți reușească din prima ,tu să tot încerci până vei reuși copilul meu.
Să îți ajuți soția când îți vei întemeia o familie copilul meu,deoarece o soție fericită -o familie fericită. Ajut-o la treburile casnice și te va iubi o viață, ascult-o când suferă, când e fericită și îți va fii alături o viață. Alint-o și răsfăț -o și te va face cel mai fericit bărbat.
Să mergi copilul meu prin viață lin și fără ape tulburi îți doresc copilul meu.
Să reușești tot timpul ce îți vei propune.
Să crești, să te dezvolți , sa te maturizezi și să ne faci mândri de tine .
Câteodată mă gândesc să îmi fac un mic bagaj, să cumpăr un bilet spre nicăieri și să o iau la picior prin lume, să descopăr locuri, clădiri și străduțe bătătorite de mulți alții înaintea mea. Locuri unde totul miroase diferit, totul e străin și colorat și fața fiindu-mi îmbujorată și transpirată.
Mă gândesc la mini- vacanțe, la halatele pufoase de hotel, la paturile nefăcute dimineața când singura grijă era de unde aș putea sa îmi procur o cafea. Mă gândesc la serile leneșe împreună când nu vroiam să gătim și comandam take-out pe care îl savuram în fața televizorului.
Mă gândesc la nopțile în oraș când singura întrebare era de ce nu? Aș mai savura un pahar de vin, fără să contorizez cât timp a trecut sau la ce oră ar trebui să fiu acasă ca, a doua zi să pot fii funcțională. Mă gândesc la nopțile în care dansam până la răsăritul soarelui și restul zilei îl dormeam.
Mă gândesc la libertatea și nepăsarea de a renunța la un job doar pentru că nu îmi mai face plăcere sau pentru că m-am plictisit de acel job. Mă gândesc la posibilitatea de a spune „da”anumitor oportunități.
Mă gândesc la diminețile liniștite și leneșe petrecute in pat urmărind desene animate și mâncând cereale cu lapte.
Mă gândesc la mare, la plajă unde puteam sta singură pe șezlong cu telefonul în mână și ascultând muzică la căști sau citind vreo carte .
Mă gândesc la posibilități de a fii mai practică uneori, dar mi-e dor să fiu nechibzuită .Gen să mă duc la cumpărături și să cheltuiesc sume mari de bani pe lucruri total nenecesare dar care pe moment îmi fac plăcere și de-a-lungul timpului strâng praf pe vreun raft .
Mă gândesc cum ar fii să nu fiu îngrijorată și în alertă tot timpul , deși acum am în viața mea ceva ce iubesc din adâncul sufletului. Uneori doare această îngrijorare. Uneori îmi consumă toată energia. Mă gândesc că, așa a fost să fie .
Aș vrea să mă opresc din a alerga tot timpul și aș vrea să mă pot bucura de micile chichițe pe care le faci. Aș vrea să mă pot gândi și la altceva în afară de ora mesei, schimbatul pampersului, spălatul hainelor și impachetarea lor , de cum aș putea să te culc mai devreme ca să am mai mult timp pentru mine, de cum aș putea să te iau din scoică fără să te trezești.
Este întuneric la noi pe stradă, te țin în brațe și te leagăn copilul meu, ca să adormi liniștit deși sunt convinsă că, când te voi pune în pătuț te vei trezi.
Sunt convinsă că , acum sunt cea mai împlinită din toate punctele de vedere.
Iubesc totul la viața de acum.
A fost alegerea mea.
Dar câteodată mă mai gândesc la cum era înainte să apari tu.