Mama și Matei s-au trezit de dimineață și s-au uitat pe geam. Afară era o ceață atât de deasă, încât parcă o puteai tăia cu cuțitul.
Și, bineînțeles, a venit întrebarea.
— Mami, ce este ceața?
În mintea mea s-a făcut de-a dreptul ceață. Cum aș putea să îi explic unui pici de 4 ani, pe înțelesul lui, ce este ceața?
M-am așezat lângă el și am încercat să caut cea mai simplă comparație.
— Mateiuțul, știi când fierbe mami apa pentru macaroanele tale și ies aburi?
— Daaa… și când pui mâncarea în bol ies aburi! Că frige!
— Exact, puiu’. Ceața este atunci când aburii din mâncarea caldă și din apa fierbinte ies afară pe stradă și se plimbă liberi. Iar dacă e mai groasă, înseamnă că foarte multe mămici au făcut mâncărică delicioasă pentru copiii lor.
Matei s-a uitat din nou pe geam, serios, analizând.
— Aaa… deci aburii se plimbă pe stradă?
— Da, puiu’.
Și pentru câteva secunde, lumea a fost simplă. Ceața nu mai era un fenomen meteorologic complicat. Era doar miros de mâncare caldă și dragoste de mămici care se ridica spre cer.
Uneori, explicațiile științifice pot aștepta. Magia copilăriei, nu.