Articole în Lecții de viață

Îți aduci aminte de ziua în care ai devenit mămică?

Ziua când ți-ai întâlnit pentru prima dată copilul? Micul omuleț? Micuț , moale , umed și ridat?

Același mic omuleț pe care timp de 9 luni de zile l-ai mângait în burtica ta , care a mișcat în burtică, care sughitea și cu care ai povestit zile si ore întregi. Care, când a venit pe lume era ceva mic pe care nu l-ai recunoscut inițial , nu ți l-ai imaginat dar îți părea atât familiar.

Copilul tău, fetița sau băiețelul tău.

Care la început îți părea așa străin și fragil în brațele tale ?

Pe care nu știai cum să îl ți în brațe ,cum să îi vorbești și cum să îl atingi. Și ți se părea că habar nu ai ce să faci cu o așa mică mogâldeață.

Totul era nou , totul era înfricoșător și minunat și dureros și erai confuză.

În salonul rece , pe jumătate dezbrăcată , printre atâtea chipuri străine, halate albe și miros de steril, îți aduci aminte ? Fiind uimită și recunoscătoare asistentelor care te-au învelit , șters pe tine și pe copilul tău și ți l-au pus pe pieptul tău dezvelit . Te-ai simțit obosită dar totodată energizată de parcă ai fii băut o cafea tare sau un energizant. Te-ai simțit speriată și îngrijorată și îngândurată?

Îți aduci aminte că ai așteptat să te simți diferit din ce moment oficial ai devenit mămică? Ca și cum acum că ai devenit mămică îți vor veni și toate informațiile și achizițiile unei veritabile mămici ?

Îți aduci aminte când te-ai simțit copleșită de amalgamul acesta de sentimente odată cu nașterea copilului tău ?

Îți aduci aminte de primul scâncet al copilului tău și inima care ți s-a topit de drag?

Frica, nelinistea , oboseala , curajul, puterea , iubirea, grija , afecțiunea , fericirea nemărginită care a venit pe tine din momentul în care ai devenit mămică , îți mai aduci aminte?

Stresul și furia sunt doi monstruleți mici și răutăcioși care mai poposesc deseori pe umărul meu.

Stresul are culoare albastră și mă vizitează destul de des mai ales de când am devenit mămică. Monstrulețul acesta mic albastru vine și pune presiune pe umărul meu. Vine în cele mai neașteptate momente ,vine cu multe întrebări care mi le adresează și de cele mai multe ori ,rămân cu întrebările în aer și mă pune pe gânduri.

Tind să cred și știm cu toți că stresul este o normalitate în viața de zi cu zi, și mai ales când devii mamă și că vrei și că nu vrei și ești o femeie sau o mămică cu stimă de sine puternică tot te mai vizitează acest monstruleț albastru.

Furia pe de altă parte , are culoare roșie și mă vizitează rar tind să cred și sper. Monstrulețul acesta roșu apare dintr-o dată, sare pe umărul meu, îmi urlă în ureche și mă mușcă.

Acest monstruleț mă face să reacționez necugetat, mă face să ridic tonul , să spun lucruri nedorite pe care în mod normal nu le-aș adresa și care poate rănesc . Nu la toată lumea reacționează la fel Furia, la unii vine cu agresivitate fizică , la unii vine cu spartul și distrusul de obiecte.

Felul de a-l gestiona și de a-l alunga de pe umăr de cele mai multe ori este greoi, pleacă greu și pleacă după ce a mușcat bucăți din umărul meu și lasă durere. Furia stă pe umărul tău cât îl lași tu, dacă rămâne mult , lasă urme pe pielea ta mușcată de ea, lasă urme în mintea ta,în sănătatea ta, în sufletul tău și în familia ta.

Nu am crezut niciodată că, un suflet așa mic te poate învăța atâta de multe într-un timp așa scurt de viață.

*Tu m-ai învățat să fiu mamă ,

*Tu m-ai învățat ce înseamnă să iubești cu adevărat și din toată inima,

*Tu m-ai învățat răbdarea. Îmi vine ciudat să spun chestia asta luând în considerare că, eu sunt un om în continuă mișcare , hiperactiv și nerăbdător. Lângă tine copilul meu, am învățat să stau și să am răbdare . Să am răbdare să mănânci cu un anumit ritm al tău, să am răbdare să adormi , iar după 10 minute să te trezești fresh.

*Tu m-ai învățat să pun pauză la toate activitățile cotidiene ca să petrecem timp împreună, să ne jucăm, să povestim.

*Tu m-ai învățat că, toate vasele ce mă așteaptă în bucătărie și toate hainele ce trebuie spălate pot să mai aștepte, deoarece tu necesiti toată atenția mea.

*Tu m-ai învățat să mă bucur de lucrurile mărunte. Oh ,cu câtă bucurie urmărești jucăriile, și cât poți chicoti la o simplă și banală gadileala. Noi adulții nu ne bucurăm cu atâta intensitate de lucrurile mărunte din viața noastră.

* Tu m-ai învățat că dacă înainte aveam nevoie de ambele mâini pentru a face unele chestii ,acuma le pot face cu o singură mână pentru că în cealaltă te țin pe tine.

Am învățat că și timpul are răbdare cu noi și totul se poate face mai târziu, sau mâine sau peste câteva zile, săptămâni sau peste o lună ( vorbim in cel mai rău caz).

Am învățat că , se poate trăi de la o extremă la alta în decurs de câteva ore. Acuma să fii bine fericit și peste câteva ore să plângi întruna și să faci febră peste 38 .

Am învățat că, ca îmbrățișarea mea și brațele mamei nu este nimic pe lumea asta.