Articole în Jurnal

Mami te iubesc

Jurnal Scrisori

Sper că știi asta,

Chiar dacă sunt așa mic și încă nu pot să ți-o spun.

Lacrimile de pe obrajii mei vor apărea când voi avea nevoie de tine și câteodată îți voi simți și eu lacrimile tale pe obrajii mei,

Dar iartă-mă mami,

Știu că te doare dar mă doare și pe mine .

Când este întuneric și plâng și îmi apari în față mă opresc din plâns,

Știind că totul va fii ok pentru că ai apărut tu.

Știi, aș vrea să îți spun că te iubesc ,

Dar încă nu pot,

Așa că îmi voi întinde mânuțele către tine, voi protesta și mă voi fâstâci când mă vei lăsa jos.

Când tot ce vreau e să simt mirosul tău , să îmi oferi confortul și căldura pieptului tău,

Pentru că tu miroși ca noi doi, ca și cum am fii o singură persoană,

Tu ești mami tot ce știu și ce am nevoie.

Te iubesc mami , când te privesc, când îți întâlnesc privirea și ochii tăi privesc în ochii mei,

Poate că am putea amândoi să oprim timpul în loc,

Și să orbităm unul în jurul celuilalt ca și cum acest moment ar fii pentru totdeauna,

Pentru că nu voi mai fii mic pentru totdeauna,

Mi-aș dori ca aceste momente să fie pentru totdeauna,

Așa cum îmi șoptești mereu- Te iubesc pentru totdeauna.

Te iubesc mami,

Când mă săruți de noapte bună înainte să adorm,

Când sărutul tău alungă toate supărările și durerile de peste zi ,

Când mă trezesc din oră în oră și te caut mami,

În timp ce tu , încerci să te regăsești pe tine.

Tu ești constantul meu mami,

Pentru că aceste zile sunt pline de tine , de vocea ta, de pielea ta, de mângâierea ta ,

În curând nu voi mai adormi la pieptul tău,

În curând plânsul meu se va transforma în cuvinte,

În curând urmărindu-te , buzele mele vor începe să se miște ,

Și singurul lucrul pe care-l știam se va transforma într-o voce total nouă,

Îți voi zâmbi și-ți voi spune cuvintele

Te iubesc mami !

Îți aduci aminte ?

Jurnal Lecții de viață

Îți aduci aminte de ziua în care ai devenit mămică?

Ziua când ți-ai întâlnit pentru prima dată copilul? Micul omuleț? Micuț , moale , umed și ridat?

Același mic omuleț pe care timp de 9 luni de zile l-ai mângait în burtica ta , care a mișcat în burtică, care sughitea și cu care ai povestit zile si ore întregi. Care, când a venit pe lume era ceva mic pe care nu l-ai recunoscut inițial , nu ți l-ai imaginat dar îți părea atât familiar.

Copilul tău, fetița sau băiețelul tău.

Care la început îți părea așa străin și fragil în brațele tale ?

Pe care nu știai cum să îl ți în brațe ,cum să îi vorbești și cum să îl atingi. Și ți se părea că habar nu ai ce să faci cu o așa mică mogâldeață.

Totul era nou , totul era înfricoșător și minunat și dureros și erai confuză.

În salonul rece , pe jumătate dezbrăcată , printre atâtea chipuri străine, halate albe și miros de steril, îți aduci aminte ? Fiind uimită și recunoscătoare asistentelor care te-au învelit , șters pe tine și pe copilul tău și ți l-au pus pe pieptul tău dezvelit . Te-ai simțit obosită dar totodată energizată de parcă ai fii băut o cafea tare sau un energizant. Te-ai simțit speriată și îngrijorată și îngândurată?

Îți aduci aminte că ai așteptat să te simți diferit din ce moment oficial ai devenit mămică? Ca și cum acum că ai devenit mămică îți vor veni și toate informațiile și achizițiile unei veritabile mămici ?

Îți aduci aminte când te-ai simțit copleșită de amalgamul acesta de sentimente odată cu nașterea copilului tău ?

Îți aduci aminte de primul scâncet al copilului tău și inima care ți s-a topit de drag?

Frica, nelinistea , oboseala , curajul, puterea , iubirea, grija , afecțiunea , fericirea nemărginită care a venit pe tine din momentul în care ai devenit mămică , îți mai aduci aminte?

Ce este stresul? Ce este furia?

Jurnal Lecții de viață

Stresul și furia sunt doi monstruleți mici și răutăcioși care mai poposesc deseori pe umărul meu.

Stresul are culoare albastră și mă vizitează destul de des mai ales de când am devenit mămică. Monstrulețul acesta mic albastru vine și pune presiune pe umărul meu. Vine în cele mai neașteptate momente ,vine cu multe întrebări care mi le adresează și de cele mai multe ori ,rămân cu întrebările în aer și mă pune pe gânduri.

Tind să cred și știm cu toți că stresul este o normalitate în viața de zi cu zi, și mai ales când devii mamă și că vrei și că nu vrei și ești o femeie sau o mămică cu stimă de sine puternică tot te mai vizitează acest monstruleț albastru.

Furia pe de altă parte , are culoare roșie și mă vizitează rar tind să cred și sper. Monstrulețul acesta roșu apare dintr-o dată, sare pe umărul meu, îmi urlă în ureche și mă mușcă.

Acest monstruleț mă face să reacționez necugetat, mă face să ridic tonul , să spun lucruri nedorite pe care în mod normal nu le-aș adresa și care poate rănesc . Nu la toată lumea reacționează la fel Furia, la unii vine cu agresivitate fizică , la unii vine cu spartul și distrusul de obiecte.

Felul de a-l gestiona și de a-l alunga de pe umăr de cele mai multe ori este greoi, pleacă greu și pleacă după ce a mușcat bucăți din umărul meu și lasă durere. Furia stă pe umărul tău cât îl lași tu, dacă rămâne mult , lasă urme pe pielea ta mușcată de ea, lasă urme în mintea ta,în sănătatea ta, în sufletul tău și în familia ta.

Vara la bunici

Gânduri Jurnal

Îmi aduc aminte cu drag de verile petrecute la bunici sau la neamuri la țară.

Niște amintiri dulci și impregnante .

Vara la bunici are miros de aer proaspăt, de iarba cosită, de îmbrățișările dulci ale bunicilor și de sunetele animalelor din ogradă. Primele momente ale dimineții când te trezești și auzi cocoșul cum cântă din tot plămânii ca să trezească toată ograda și efectiv toată casa. Patul cald care te tine strâns și te face leneș..Pașii pe care îi faci prin iarba umedă și soarele care se ridică leneș pe cer pentru o nouă zi călduroasă de vară. Zilele de vară în care te duci să îți culegi zmeură de pe gardul vecinilor și te gâdilă gustul dulceag al lor pe cerul gurii, merele necoapte dar care te îndeamnă să le guști și să le muști. Liniștea care a fost peste noapte și la primele raze de soare toată ograda s-a trezit la viață , văcuța din vecini, cocoșii și găinile, zumzăitul albinelor .

Câmpul care parcă geme iar de flori, de miresme îmbătătoare, parcă toate sunt desprinse dintr-un basm frumos.

Bunica care ne face pâine cu ou și ne îmbie la un pahar de lapte călduț În prispa casei.

De fructe e plină livada, poți mânca pe săturate, mere, pere, prune, mure , afine chiar dacă unele sunt necoapte , mâncăm pe ascuns să nu ne certe bunica.

Vara la bunici are miros de zile lungi, de zile leneșe, de zile pline de chicoteli și joacă, de miros de fructe , de miros de bunici iubăreți .

Vara la bunici are miros de iubire.

Și când noaptea vine

Gânduri Jurnal

Și când noaptea vine,

Și stau singură cu mine

Simt cum viața a trecut prin mine

Și cine mă mai susține.

Ascult copilul din mine ce-mi prezintă,

Analizez tot ce mă frământă

Ascult greierii ce cântă,

Și mâine cât mai e de muncă.

Luna e pe cer și-ascultă,

Lumea asta grea și- adultă

Cum se plânge , cum se cântă

Parcă-ntruna se frământă.

Nu o să îți aduci aminte

Scrisori

Nu o să îți aduci aminte că , pe pieptul meu ai fost pus pentru prima dată când ai sosit pe lume.

Nu o să îți aduci aminte că, mă trezeam din 3 în 3 ore să te alăptez când erai nou născut.

Nu o să îți aduci aminte că, plângeam împreună cu tine la crizele de colici ce le aveai și nu știam cum să mai găsesc alinare pentru tine.

Nu o să îți aduci aminte cum îți citeam câteva pagini din cărțile de povești sau cum îți recitam Eminescu.

Nu o să îți aduci aminte cum ne jucam „Cucu- bau” sub păturică și cum chicoteai și te băgai încă o dată cu capul sub păturică.

Nu o să îți aduci aminte cum seară de seară după ce îți beai laptele , puneai capul pe pieptul meu și adormeai liniștit și te țineam pe pieptul meu privindu-te cum dormi liniștit și respirai greoi.

Nu o să îți aduci aminte când erai bolnav cum te țineam pe piept și doar la pieptul meu găseai alinare și comfort.

Nu o să îți aduci aminte cum ne uitam împreună la desene ascunsi între perne și plapumă.

Nu o să îți aduci aminte prima dată când ai spus „Mama”.

Nu o să îți aduci aminte cum ne jucam cu primele animăluțe întâlnite și cât de fascinat erai. Câinele, pisica , șopârla, iepurașul , puii de găină și primul greiere la care ai chicotit și bătut din palme când ai văzut că sare în aer.

Nu o să îți aduci aminte poate de toți pupicii puși pe lovituri , bubițe, răni.

Nu o îți aduci aminte de toate poveștile inventate pe moment cu animale , cu Matei , cu bunicii.

Nu o să îți aduci aminte de primii tăi pași și lacrimile mele de bucurie.

Dar în adâncul sufletului tău vei știi că, mama e acolo oricând ai nevoie ,mama te iubește și va fii tot timpul confort, alinare și suport.

Femeia indrăgostită şi toamna

Gânduri Jurnal

M-am răsfăţat! M-am răsfăţat cu un ceai fierbinte şi roşu de afine şi cu dulceaţă de fructe de pădure.Am buzele pictate in roşu..în roşul cald al zahărului dulce în care simţi căldura verii pe când culegi zmeură,frăguţe,afine sau mure. Afară plouă iar eu aud picăturile care cad încet pe pământ…Aud cum în intunericul nopţii picăturile de ploaie caută pământul…                    

Mi-e dor sa scriu..chiar dacă ştiu că nu scriu drept,frumos sau bine…Dar poate s-o găsi un cititor şi pentru mine,căci aşa cum zicea şi Bacovia „fiecare scriitor îşi are cititorul”.                 E toamnă..dar e o toamnă rece si udă.De o săptămână plouă întruna..Nu am văzut frunzele aurii ale toamnelor de altădată din cauza ploii..În parc băncile sunt ude.Bănuiesc că s-au resemnat.Ce rost ar avea să se lupte cu ploaia somnoroasă a lui septembrie?Acum mi-e cald şi bine. Ceaiul şi dulceaţa m-au incălzit..zahărul mi-a indulcit buzele ce acum nu multă vreme erau contopite cu ale lui..pare o veşnicie de când nu l-am mai văzut.Totuşi..au trecut doar două ore.

** Mi-e dor de iarnă şi tânjesc după capotul alb şi moale al iernii…***.         

Mi-e dor de bunica…Mi-e dor de casa ei caldă şi mare..casa ei cu comori nebănuite..casa cu uşi secrete..casa cu cărţi nemaivăzute si nemaiîntâlnite.             

Mi-e dor de bunica..Bunica cea cu obrajii plini,rumeni,cu sărut dulce,cu ochi mari şi căprui pe care i i-am furat şi eu.Mi-e dor de bunica si mă-ntreb cum de la ea nu se termină niciodată poveştile şi dulciurile…De ce e toamnă atât de caldă la bunica?…De ce are bunica strugurii cei mai roşii şi mai dulci?De unde-i are?Oare există o vie doar pentru bunici de unde toate bunicuţele din lume iau struguri pentru nepoţi si nepoţele?

E atât de rece afară ..si atât de cald aici.Aş vrea să fie intuneric…Aş vrea să văd nişte actori pe-oscenă jucând o piesă de dragoste.Aş vrea ca ei să se iubeasca mereu.Aş vrea ca el să vadă piesa cu mine…..

Aş vrea, dar nu ştiu ce vreau.

Ce m-ai învățat copilul meu

Jurnal Lecții de viață

Nu am crezut niciodată că, un suflet așa mic te poate învăța atâta de multe într-un timp așa scurt de viață.

*Tu m-ai învățat să fiu mamă ,

*Tu m-ai învățat ce înseamnă să iubești cu adevărat și din toată inima,

*Tu m-ai învățat răbdarea. Îmi vine ciudat să spun chestia asta luând în considerare că, eu sunt un om în continuă mișcare , hiperactiv și nerăbdător. Lângă tine copilul meu, am învățat să stau și să am răbdare . Să am răbdare să mănânci cu un anumit ritm al tău, să am răbdare să adormi , iar după 10 minute să te trezești fresh.

*Tu m-ai învățat să pun pauză la toate activitățile cotidiene ca să petrecem timp împreună, să ne jucăm, să povestim.

*Tu m-ai învățat că, toate vasele ce mă așteaptă în bucătărie și toate hainele ce trebuie spălate pot să mai aștepte, deoarece tu necesiti toată atenția mea.

*Tu m-ai învățat să mă bucur de lucrurile mărunte. Oh ,cu câtă bucurie urmărești jucăriile, și cât poți chicoti la o simplă și banală gadileala. Noi adulții nu ne bucurăm cu atâta intensitate de lucrurile mărunte din viața noastră.

* Tu m-ai învățat că dacă înainte aveam nevoie de ambele mâini pentru a face unele chestii ,acuma le pot face cu o singură mână pentru că în cealaltă te țin pe tine.

Am învățat că și timpul are răbdare cu noi și totul se poate face mai târziu, sau mâine sau peste câteva zile, săptămâni sau peste o lună ( vorbim in cel mai rău caz).

Am învățat că , se poate trăi de la o extremă la alta în decurs de câteva ore. Acuma să fii bine fericit și peste câteva ore să plângi întruna și să faci febră peste 38 .

Am învățat că, ca îmbrățișarea mea și brațele mamei nu este nimic pe lumea asta.

Începuturi….

Jurnal

Bună tuturor,

Azi m-am hotărât să scriu, deoarece simt nevoia.Au trecut mai bine de 10 ani de când nu am mai scris . Nu știu de ce am lăsat să treacă așa mult timp până să mă reapuc de scris .

Mai demult îmi făcea nespusă plăcere scrisul și poveștile. Dar au trecut anii peste mine și nu mai sunt copilul care obișnuia să scrie frumos .

M-am reapucat de scris deoarece simt nevoia să scriu, să povestesc , să strig, să simt că nu mă mai scufund în lumea ce mă înconjoară.

În altă ordine de idee am un copil mic de 6 luni , o minunăție de copil care vrând nevrând mi-a furat din independența mea și m-a obligat să mă maturizez și să cresc împreună cu el.

Așa că, poate multe articole vor fii despre el, despre mine, despre noi, despre lupta noastră cu lumea înconjurătoare și dezvoltarea mea și a lui pe parcursul zilelor, lunilor și anilor ce vor urma.

Scrisoare către copilul meu

Jurnal Scrisori

Îmi cer scuze pentru cum mă voi comporta cu tine copilul meu iubit,pentru că greșesc și voi greși față de tine în anii ce vor urma.

Iartă-ma,nimeni nu m-a învățat cum să fiu mamă pentru tine.

Eu ca mamă m-am născut când tu te-ai născut și de atunci tot greșesc, învăț și cresc alaturi de tine.

Îmi cer scuze de cum lumea te va trata uneori deoarece nu vor vedea adevărata ta valoare dar să știi că ,mami te privește ca și cum ai aduce soarele zilnic pe cerul meu.

Nu tot timpul lumea te va trata cu bunătate și blândețe,dar tu copilul meu să nu fii ca ei , să te comporți tot timpul ca un copil bun și blând ce știu că ești și vei fii.

Să fii puternic copilul meu , pentru că loviturile ce vor veni de-a-lungul vieții te vor dărâma uneori, dar să știi copilul meu că dacă mă vei lăsa voi fii stâlpul tău și mâna care te va ridica de jos de fiecare dată.

Să fii răbdător copilul meu, deoarece lumea în care trăim este într-o mare grabă și nu mai are timp să savureze bucuriile vieții.

Să stai copilul meu și să privești soarele, florile, copacii, să îți iei câteva secunde sau minute în care sa te bucuri de minunile vieții. Pentru că anii trec, grijile, problemele trec, bucuriile trec și te vei trezi la un moment dat când ai vrea să oprești timpul dar el nu mai are răbdare și aleargă de-a-lungul anilor.

Să comunici cu noi copilul meu, știu că vei deveni independent la un moment dat și nu vei avea timpul și răbdarea să stai să vorbești cu mama și tatăl tău.

Inima noastră de când ai venit pe lumea s-a umplut de fericire și iubire și vom fii necăjiți deseori pentru că vei face 18 ani , vei pleca la facultate, o vei întâlni pe ea cu care vei întemeia o familie și noi părinții tăi vom cădea pe locul 2.

Sună-ne copilul meu că vei fii trist, fericit pentru că vom incerca din răsputeri să îți fim alături psihic ,cu un sfat ,un gând bun,dacă fizic nu vom putea .

Sună -ne copilul meu și să zici un”Bună ziua mamă” și îți promit că mai mare bucurie nu îmi vei putea face în ziua respectivă.

Să fii ambițios copilul meu, să îți propui lucruri mărețe pe care le vei putea obține. Noi te vom susține și te vom sprijini cu dinții. Chiar dacă se va întâmpla să nu îți reușească din prima ,tu să tot încerci până vei reuși copilul meu.

Să îți ajuți soția când îți vei întemeia o familie copilul meu,deoarece o soție fericită -o familie fericită. Ajut-o la treburile casnice și te va iubi o viață, ascult-o când suferă, când e fericită și îți va fii alături o viață. Alint-o și răsfăț -o și te va face cel mai fericit bărbat.

Să mergi copilul meu prin viață lin și fără ape tulburi îți doresc copilul meu.

Să reușești tot timpul ce îți vei propune.

Să crești, să te dezvolți , sa te maturizezi și să ne faci mândri de tine .