Articole în Îndoieli și curaj

Uneori, maternitatea pare o cursă de obstacole fără sfârșit. Iar zilele în care copilul cel mare este bolnav, iar bebelușa doarme sau stă singură în pătuț, sunt cele mai grele. Totul se transformă într-un balans precar între grijă, timp și energie – resurse pe care parcă le ai tot mai puțin.

🌸Jonglând între două lumi

În timp ce cel mare tușește sau plânge, eu trebuie să îi dau medicamente, să pregătesc mâncarea, să îi ofer atenție și în același timp să verific dacă bebelușa nu plânge sau nu se trezește. Este un multitasking care consumă fiecare secundă: hrana unui copil, schimbatul unui scutec, calmarea plânsului, totul simultan și fără pauză. Fiecare clipă este un exercițiu de organizare și sacrificiu: dacă mă ocup de cel mare, mă gândesc la bebelușă; dacă acord atenție bebelușei, mă gândesc la starea celui mare. Este o jonglerie constantă între două nevoi, două fragilități și două suflete care depind complet de mine.

🌸Epuizarea și burn-out-ul

Zilele de boală nu vin singure; ele se adună, iar corpul și mintea cer răgaz. Epuizarea se instalează insidios: durerile de cap, oboseala cronică, senzația că nu mai poți.

Burn-out-ul nu este doar o stare fizică, ci și emoțională – simți că fiecare decizie, fiecare gest, te solicită până la limite. Nu există manuale pentru cum să faci față când toată responsabilitatea cade pe umerii tăi, iar singura ta dorință este să protejezi ambii copii.

🌸Stresul și anxietatea de a proteja bebelușa

Frica că bebelușa s-ar putea îmbolnăvi se simte constant. De fiecare dată când cel mare tușește sau strănută, inima îmi bate mai tare. Încerc să igienizez, să separ, să previn – dar anxietatea nu dispare.

Este un stres care te macină încet, un sentiment că fiecare clipă de neatenție poate avea consecințe. Și totuși, în mijlocul acestui haos, există și momente mici de victorie: un zâmbet de la bebelușă, un copil mai mare care începe să se simtă mai bine, o masă caldă pregătită între crize. Aceste momente te țin pe linia de plutire.

💫Concluzie:

A fi mamă în astfel de situații este un test continuu de răbdare, organizare și reziliență. Este greu, epuizant, dar și plin de momente de iubire pură. Important este să recunoaștem că este normal să simțim epuizare și anxietate și că nu trebuie să ne simțim vinovate pentru că uneori simțim că nu facem „totul perfect”. Suntem oameni, suntem mame, și facem cât putem – și asta este mai mult decât suficient.

Dar tu ești. Abia aștept unele zile să se termine și să vină noaptea. Dar tu ești începutul meu , mijlocul meu, punctul meu de referință. Câteodată aș vrea să fiu singură eu cu mine chiar dacă momentele cu tine sunt minunate . Uneori aceste momente minunate nu se simt chiar minunate când planurile mi se năruie ,când nu dormim din cauză că ești bolnav, când sunt suprastimulată , când am câte o zi când sunt burn-out dar tu mă completezi .

Tu ești pungile mele de cearcăne ,lacrimile mele de descărcare dar tu ești totul meu, inima mea , respirația mea , lumina ochilor mei, și motivul pentru care mă trezesc în fiecare dimineață și încerc să fiu cea mai bună variantă a mea.

Tu ești pământul care mă aduce în genunchi , pâmăntul pe care îl pășești îl venerez. Tu ești slăbiciunea mea dar tu îmi dai și puterea să trec peste zile. Tu ești pielea mea, tu ești al meu dar nu pentru totdeauna chiar dacă mă doare.

Tu ești promisiunea unei iubiri într-o ploaie mocănească, chiar dacă mi-aș dori momente doar pentru mine în liniște. Tu ești Tic-ul la Tac-ul ceasului inimii mele.

Chiar dacă unele zile sunt al naibii de grele, chiar dacă am mustrări de conștiință, nu toate momentele sunt minunate , dar tu ești.

Pentru că ,ca și prietenă de multe ori nu te poți baza pe mine.

Promit să fiu acolo ,până nu mai apar pentru că cineva micuț s-a trezit cu o răceală sau febră și lumea mi s-a dat peste cap.

Pentru că am foarte multe lucruri de făcut și nu reușesc să le termin.

Pentru că sunt foarte burn-out și atât de obosită de simt că mă doare pieptul. Și pentru că și mâine trebuie să mă trezesc tot devreme și să o iau de la capăt.

Dar nu sunt nici o prietenă rea, dacă un prieten are nevoie de ajutor sar în ajutor și mă străduiesc să ajut. Îți scriu zilnic și purtăm conversații ușoare .

Sunt o mamă mai bună decât o prietenă pentru că nu voi putea să mă văd cu tine la cafea la anumite ore sau zile pentru că , fie piticul doarme , fie e mârâit , fie este agitat , fie avem activități de făcut. În cel mai bun caz , ajung dar ajung cu întârziere și de cele mai multe ori stau puțin și stau tot cu stres cu gândul la copil .

Cândva, când voi avea mai mult timp liber voi reuși să ne întâmplim și să povestim multe pentru că , îmi este dor.

Dar pe cum trec zilele și anii vor trece , prin creșă, prin grădiniță, prin școală , eu nu voi mai fii centrul universului copilului meu . Așa că , profit din plin de aceste momente și acești ani . Pentru că , atunci când va fii mare , să considere că mama este casa la care se poate întoarce oricând și cu care se poate vorbi orice și la care se găsește confort , alinare , iubire și multă mâncare .🙂

Sunt o mamă mai bună decât o prietenă pentru că , orice ar fii copilul meu este și va fii mereu pe primul loc.

Mă surprinde de multe ori multitudinea de sentimente care mă încearcă de când te-ai născut.

De cele mai multe ori când sunt tot timpul cu tine , îmi doresc un moment de respiro, o noapte să dorm liniștită până dimineața fără să mă trezească nimeni.

Să dorm până târziu și să lenevesc între cearceafurile moi. Să îmi beau cafeaua urmărind ceva neimportant la televizor, pierdută în visare. Să citesc câteva pagini dintr-o carte nouă, să fac o baie fierbinte cu spumă.

Nu credeam că o să tânjesc așa de mult după libertatea ce o aveam înainte să apari tu.

Dar , iată că a venit momentul mult așteptat când ,te-am lăsat 2 zile la nașa ta pentru că noi aveam ceva de rezolvat.

Ți-am făcut frumos bagajele, te-am îmbrăcat, te-am sărutat, te-am iubit mult și după instrucțiunile lăsate nașei…am plecat.

Inițial, de sentimentul ăla nebun de libertate , m-am suit la volan și am condus o oră întreagă ascultând muzica la maxim.

Am făcut baia mult așteptată, am ascultat muzică, m-am schimbat în pijamale și m-am pus in pat….

Stăteam în pat și priveam pătuțul, era gol. Nu erai acolo să te privesc cum dormi dulce cu girafa ta în brațe și învelit în păturica cu steluțe. Nu auzeam respirația ta greoaie , nu foiala în căutarea suzetei.

Mă durea lipsa ta din pătuț, mă gândeam cum te-as pune in pat cu noi sa dormi.

Am tot urmărit pătuțul tău până aproape de 2 dimineața….Am lăsat și lampa de veghe pornită pentru că nu am putut adormi in beznă…..

Îmi era așa de dor de tine ….de simțeam că mi se rupe sufletul….

Nu mi-aș fii imaginat să îmi fie așa dor de tine după nici 3 ore fără tine…

M-ai schimbat copilul meu, m-ai schimbat fără să vreau și fără să știu.

M-ai făcut să tânjesc după lipsa ta..după lipsa mânuțelor tale umede , după chicoteala ta , după săruturile tale umede.

M-ai făcut să mă doară lipsa ta.

🦋

Câteodată mă gândesc să îmi fac un mic bagaj, să cumpăr un bilet spre nicăieri și să o iau la picior prin lume, să descopăr locuri, clădiri și străduțe bătătorite de mulți alții înaintea mea. Locuri unde totul miroase diferit, totul e străin și colorat și fața fiindu-mi îmbujorată și transpirată.

Mă gândesc la mini- vacanțe, la halatele pufoase de hotel, la paturile nefăcute dimineața când singura grijă era de unde aș putea sa îmi procur o cafea. Mă gândesc la serile leneșe împreună când nu vroiam să gătim și comandam take-out pe care îl savuram în fața televizorului.

Mă gândesc la nopțile în oraș când singura întrebare era de ce nu? Aș mai savura un pahar de vin, fără să contorizez cât timp a trecut sau la ce oră ar trebui să fiu acasă ca, a doua zi să pot fii funcțională. Mă gândesc la nopțile în care dansam până la răsăritul soarelui și restul zilei îl dormeam.

Mă gândesc la libertatea și nepăsarea de a renunța la un job doar pentru că nu îmi mai face plăcere sau pentru că m-am plictisit de acel job. Mă gândesc la posibilitatea de a spune „da”anumitor oportunități.

Mă gândesc la diminețile liniștite și leneșe petrecute in pat urmărind desene animate și mâncând cereale cu lapte.

Mă gândesc la mare, la plajă unde puteam sta singură pe șezlong cu telefonul în mână și ascultând muzică la căști sau citind vreo carte .

Mă gândesc la posibilități de a fii mai practică uneori, dar mi-e dor să fiu nechibzuită .Gen să mă duc la cumpărături și să cheltuiesc sume mari de bani pe lucruri total nenecesare dar care pe moment îmi fac plăcere și de-a-lungul timpului strâng praf pe vreun raft .

Mă gândesc cum ar fii să nu fiu îngrijorată și în alertă tot timpul , deși acum am în viața mea ceva ce iubesc din adâncul sufletului. Uneori doare această îngrijorare. Uneori îmi consumă toată energia. Mă gândesc că, așa a fost să fie .

Aș vrea să mă opresc din a alerga tot timpul și aș vrea să mă pot bucura de micile chichițe pe care le faci. Aș vrea să mă pot gândi și la altceva în afară de ora mesei, schimbatul pampersului, spălatul hainelor și impachetarea lor , de cum aș putea să te culc mai devreme ca să am mai mult timp pentru mine, de cum aș putea să te iau din scoică fără să te trezești.

Este întuneric la noi pe stradă, te țin în brațe și te leagăn copilul meu, ca să adormi liniștit deși sunt convinsă că, când te voi pune în pătuț te vei trezi.

Sunt convinsă că , acum sunt cea mai împlinită din toate punctele de vedere.

Iubesc totul la viața de acum.

A fost alegerea mea.

Dar câteodată mă mai gândesc la cum era înainte să apari tu.