Articole în Oboseală & emoții

Sunt multe lucruri pe care le auzeam înainte să devin mamă, dar nu le-am înțeles cu adevărat până nu le-am trăit. Maternitatea m-a schimbat mai mult decât mi-am imaginat vreodată și încă o face în fiecare zi. Acum, ca mamă a doi copii, fiecare zi este un amestec de râsete, lacrimi, dezordine și iubire pură. Uneori simt că nu mai am răbdare, alteori simt că inima mea ar putea să explodeze de iubire.
Credeam că știu ce înseamnă să iubești, dar când mi-am ținut fiul în brațe pentru prima dată, am înțeles că iubirea poate fi mai mare decât orice îți imaginai. Și apoi a venit fiica mea, care vrea mereu în brațe, care plânge, care mă trage de pantaloni, care face boacăne și împrăștie jucării în toată casa. Și totuși, fiecare gest, fiecare privire, îmi umple sufletul de o bucurie pe care nu o pot descrie în cuvinte. Iubirea asta nu se împarte între copii… se multiplică.
Nu m-am considerat niciodată o persoană răbdătoare. Acum, copilul meu mai mare învață să respire adânc, să își țină calmul. Iar eu? Uneori, în mine, este furtună. Încă îmi pierd cumpătul. Încă îmi pierd răbdarea. Dar învăț și eu odată cu ei. Înveți să respiri, să lași lucrurile să treacă, să iubești dincolo de oboseală și de haos.
Nu am știut niciodată cât de mult voi aprecia o noapte liniștită. Fiecare oră de somn este acum un dar. Dar chiar și atunci când oboseala mă copleșește, când vasele se sparg sau când găsesc jucării în locuri imposibile, totul merită pentru un zâmbet, o îmbrățișare, un „te iubesc, mama”.
Fiul meu are momente în care îmi spune ceva atât de sincer, atât de pur, încât mi se topesc picioarele și sufletul. O propoziție spusă din inimă, un gest mic, o îmbrățișare… și toate grijile, oboseala și haosul dispar pentru câteva clipe. Fiica mea mică se agață de mine, mă vrea în brațe, vrea atenția mea non-stop. Cu toate boacănele ei – mazgalit pe pereți, vase sparte, jucării împrăștiate peste tot – mă învață ce înseamnă iubirea necondiționată.
Și atunci realizez că maternitatea nu este despre perfecțiune. Este despre momente reale, despre iubire pură, despre a fi acolo, complet, chiar și atunci când oboseala îți strânge sufletul. Nu este ușor. Nu este liniștit. Nu este perfect. Dar este minunat. Și este a mea.

Oboseala de când sunt mamă mi se pare cu mult mai grea decât oboseala de când eram studentă sau la liceu.
Atunci puteam să merg la petreceri, chefuri, cluburi, să stau până la 4–5 dimineața și la 9–10 să fiu fresh.
Puteam să beau alcool și, cumva, a doua zi să fiu fresh. Corpul meu știa să recupereze repede.
De când sunt mamă, orice noapte pierdută nu se mai recuperează ușor.
Îmi ia cel puțin câteva zile să mă adun și să pot spune că sunt cât de cât ok.
Ieșitul în club… poate veți râde de mine, dar dacă se întâmplă să ies, la 11 sunt în club, iar la 2 sunt deja în pat: demachiată, spălată pe față, spălată pe dinți și în pijama.
Iar dimineața, la 7, când se trezesc piticii — pentru că am „norocul” să am copii foarte matinali — am impresia că se dărâmă cerul pe mine.
Mă doare capul.
Mă doare corpul.
Gândurile sunt împrăștiate.
Până și mersul până la bucătărie, să fac laptele copiilor și să pornesc aparatul de cafea, e crâncen.
Copiii sunt fresh, plini de energie.
Eu mă car. Mă târăsc până pe fotoliu ca să-mi beau cafeaua în „liniște” două minute, până își termină copiii laptele.
Prima zi după o petrecere — sau după o noapte în care copiii au făcut petreceri nocturne — sunt într-o ceață.
Totul se face mecanic, până reușesc să dorm cu ei la amiază.
Stau și mă uit la copii cum se joacă.
Eu sunt încă în pijama și e aproape amiază.
Tot ce am reușit a fost să-mi pun niște șosete flaușate în picioare și să beau două cafele. Reci, ca de obicei.
Azi e greu.
Ochii mă ustură.
Capul îmi vâjâie.
Corpul nu vrea comenzi.
Azi accept că, casa va zbura — nu am energie;
Azi accept că, voi dormi cu copiii, posibil înaintea lor;
Azi sigur vom comanda mâncare, dacă nu mă ajută corpul;
Azi vom pune cortul în living, covorașul termoizolant al copiilor, și ne vom uita la povești vechi cu prinți și prințese.
Cred că undeva, printre toate astea, va fi și o zi de relaxare.
Și pentru mine, și pentru copii.
Pentru că e ok, uneori, să fii obosită ca mamă.
Da, de obicei sunt mama care e în plină acțiune de dimineață, de la 7 până la 10.
Dar azi nu.
Și azi e în regulă.

p