Articole în Maternitate

Sunt mai degrabă o mamă bună decât o prietenă bună

Pentru că ,ca și prietenă de multe ori nu te poți baza pe mine.

Promit să fiu acolo ,până nu mai apar pentru că cineva micuț s-a trezit cu o răceală sau febră și lumea mi s-a dat peste cap.

Pentru că am foarte multe lucruri de făcut și nu reușesc să le termin.

Pentru că sunt foarte burn-out și atât de obosită de simt că mă doare pieptul. Și pentru că și mâine trebuie să mă trezesc tot devreme și să o iau de la capăt.

Dar nu sunt nici o prietenă rea, dacă un prieten are nevoie de ajutor sar în ajutor și mă străduiesc să ajut. Îți scriu zilnic și purtăm conversații ușoare .

Sunt o mamă mai bună decât o prietenă pentru că nu voi putea să mă văd cu tine la cafea la anumite ore sau zile pentru că , fie piticul doarme , fie e mârâit , fie este agitat , fie avem activități de făcut. În cel mai bun caz , ajung dar ajung cu întârziere și de cele mai multe ori stau puțin și stau tot cu stres cu gândul la copil .

Cândva, când voi avea mai mult timp liber voi reuși să ne întâmplim și să povestim multe pentru că , îmi este dor.

Dar pe cum trec zilele și anii vor trece , prin creșă, prin grădiniță, prin școală , eu nu voi mai fii centrul universului copilului meu . Așa că , profit din plin de aceste momente și acești ani . Pentru că , atunci când va fii mare , să considere că mama este casa la care se poate întoarce oricând și cu care se poate vorbi orice și la care se găsește confort , alinare , iubire și multă mâncare .🙂

Sunt o mamă mai bună decât o prietenă pentru că , orice ar fii copilul meu este și va fii mereu pe primul loc.

Lipsa ta

Mă surprinde de multe ori multitudinea de sentimente care mă încearcă de când te-ai născut.

De cele mai multe ori când sunt tot timpul cu tine , îmi doresc un moment de respiro, o noapte să dorm liniștită până dimineața fără să mă trezească nimeni.

Să dorm până târziu și să lenevesc între cearceafurile moi. Să îmi beau cafeaua urmărind ceva neimportant la televizor, pierdută în visare. Să citesc câteva pagini dintr-o carte nouă, să fac o baie fierbinte cu spumă.

Nu credeam că o să tânjesc așa de mult după libertatea ce o aveam înainte să apari tu.

Dar , iată că a venit momentul mult așteptat când ,te-am lăsat 2 zile la nașa ta pentru că noi aveam ceva de rezolvat.

Ți-am făcut frumos bagajele, te-am îmbrăcat, te-am sărutat, te-am iubit mult și după instrucțiunile lăsate nașei…am plecat.

Inițial, de sentimentul ăla nebun de libertate , m-am suit la volan și am condus o oră întreagă ascultând muzica la maxim.

Am făcut baia mult așteptată, am ascultat muzică, m-am schimbat în pijamale și m-am pus in pat….

Stăteam în pat și priveam pătuțul, era gol. Nu erai acolo să te privesc cum dormi dulce cu girafa ta în brațe și învelit în păturica cu steluțe. Nu auzeam respirația ta greoaie , nu foiala în căutarea suzetei.

Mă durea lipsa ta din pătuț, mă gândeam cum te-as pune in pat cu noi sa dormi.

Am tot urmărit pătuțul tău până aproape de 2 dimineața….Am lăsat și lampa de veghe pornită pentru că nu am putut adormi in beznă…..

Îmi era așa de dor de tine ….de simțeam că mi se rupe sufletul….

Nu mi-aș fii imaginat să îmi fie așa dor de tine după nici 3 ore fără tine…

M-ai schimbat copilul meu, m-ai schimbat fără să vreau și fără să știu.

M-ai făcut să tânjesc după lipsa ta..după lipsa mânuțelor tale umede , după chicoteala ta , după săruturile tale umede.

M-ai făcut să mă doară lipsa ta.

🦋

Scriu târziu, când toți dorm

Scriu târziu..

E ora 2 dimineața și toată lumea din casă doarme.

Copilul doarme , soțul doarme, cățelul doarme doar eu nu pot adormi…

Așa se întâmplă de când s-a născut copilul. Orele astea târzii sunt orele doar pentru mine , când am un pic de respiro și pot să scriu, citesc  sau urmăresc un serial.

De multe ori mă gândesc oare tuturor mămicilor le este atât de greu ?

Zilnic să aibă o muncă asiduă cu cei mici ?De la hrănit copilul, schimbat , spălat, activități, jocuri, făcut mâncare și alte treburi casnice?

Când mai au timp pentru ele ?

Când mai au timp să facă ce le place?

Una dintre chestiile cele mai dureroase pentru mine la care am renunțat este cititul, pasiunea mea . Aceasta ,acum se află pe locul 10 sau undeva foarte jos deoarece nu am reușit să citesc o carte sau măcar 10 pagini dintr-o carte deoarece copilul îmi ocupă tot timpul .

Tânjesc după cărțile care mă așteaptă în bibliotecă, să mă scufund în ele și să le savurez de la cap la sfârșit.

Eu înainte să apari tu

Câteodată mă gândesc să îmi fac un mic bagaj, să cumpăr un bilet spre nicăieri și să o iau la picior prin lume, să descopăr locuri, clădiri și străduțe bătătorite de mulți alții înaintea mea. Locuri unde totul miroase diferit, totul e străin și colorat și fața fiindu-mi îmbujorată și transpirată.

Mă gândesc la mini- vacanțe, la halatele pufoase de hotel, la paturile nefăcute dimineața când singura grijă era de unde aș putea sa îmi procur o cafea. Mă gândesc la serile leneșe împreună când nu vroiam să gătim și comandam take-out pe care îl savuram în fața televizorului.

Mă gândesc la nopțile în oraș când singura întrebare era de ce nu? Aș mai savura un pahar de vin, fără să contorizez cât timp a trecut sau la ce oră ar trebui să fiu acasă ca, a doua zi să pot fii funcțională. Mă gândesc la nopțile în care dansam până la răsăritul soarelui și restul zilei îl dormeam.

Mă gândesc la libertatea și nepăsarea de a renunța la un job doar pentru că nu îmi mai face plăcere sau pentru că m-am plictisit de acel job. Mă gândesc la posibilitatea de a spune „da”anumitor oportunități.

Mă gândesc la diminețile liniștite și leneșe petrecute in pat urmărind desene animate și mâncând cereale cu lapte.

Mă gândesc la mare, la plajă unde puteam sta singură pe șezlong cu telefonul în mână și ascultând muzică la căști sau citind vreo carte .

Mă gândesc la posibilități de a fii mai practică uneori, dar mi-e dor să fiu nechibzuită .Gen să mă duc la cumpărături și să cheltuiesc sume mari de bani pe lucruri total nenecesare dar care pe moment îmi fac plăcere și de-a-lungul timpului strâng praf pe vreun raft .

Mă gândesc cum ar fii să nu fiu îngrijorată și în alertă tot timpul , deși acum am în viața mea ceva ce iubesc din adâncul sufletului. Uneori doare această îngrijorare. Uneori îmi consumă toată energia. Mă gândesc că, așa a fost să fie .

Aș vrea să mă opresc din a alerga tot timpul și aș vrea să mă pot bucura de micile chichițe pe care le faci. Aș vrea să mă pot gândi și la altceva în afară de ora mesei, schimbatul pampersului, spălatul hainelor și impachetarea lor , de cum aș putea să te culc mai devreme ca să am mai mult timp pentru mine, de cum aș putea să te iau din scoică fără să te trezești.

Este întuneric la noi pe stradă, te țin în brațe și te leagăn copilul meu, ca să adormi liniștit deși sunt convinsă că, când te voi pune în pătuț te vei trezi.

Sunt convinsă că , acum sunt cea mai împlinită din toate punctele de vedere.

Iubesc totul la viața de acum.

A fost alegerea mea.

Dar câteodată mă mai gândesc la cum era înainte să apari tu.

26 iunie 2022

A început ca o zi normală, o duminică leneșă și călduroasă.

Ești agil copilul meu, te zbați,te agiți, zâmbești și râzi ca de obicei. Uneori mă surprinzi cât de fericit poți fii pentru un bebeluș de numai 5 luni jumătate.

Deja tu,copilul meu bolboroseai ceva drăguț, un „am” un „ma” în limba ta bebelușeasca de vreo câteva zile.

Spre seară, avem noi o rutină anume pe aceste călduri, stai pe spate pe pieptul meu și ne uităm la frunzele din nucul din curte. Stăm minute în șir și privim amândoi cum vântul cald de iunie plimbă frunzele. Stăm și privim ,iar tu dai din mânuțe și din piciorușe și chicotești. Am început să îți tot repet cuvântul”Ma-ma” în speranța că, primul tău cuvințel va fii mama.

Prima dată în seara respectivă când ai spus un „Mama” clar m-ai bulversat. Mi-ai dat lumea peste cap și mi-ai oferit fluturi in stomac. Nu mi-aș fii imaginat niciodată că, cuvântul „Mama” spus de propriul copil să aibă așa putere.

Deseori spunem „Te iubesc ” pe fugă și „Îmi e dor de tine” dar nici un cuvânt nu a avut așa impact asupra mea ca și acum când rupeai un „Mama ” pe un glas așa dulce și pur .Un „Mama” inconștient la vârsta ta, poate din greșeală, poate pentru că tot ți-am mai spus mama-mama. Iar tu , copilul meu ai început să tot repeți „Mama -Mama”.

Nu mi-am imaginat niciodată că, un cuvânt din 4 litere și 2 silabe să aibă așa mare rezonanță și să lovească cu așa tărie sufletul meu. M-ai făcut inițial să zâmbesc, ulterior au început să îmi curgă câteva lacrimi pe obraz. Era pur și simplu cel mai pur și dulce moment pe care tu mi l-ai putut oferi după ce te -ai născut .

Îți mulțumesc, copile drag pentru că primul tău cuvânt a fost iubire , binecuvântare, putere, recunoștință, fericire și implinire pentru mine.