Articole în Maternitate

Cum să faci față zilelor grele: pași mici către calm și răbdare

Lecții de viață Maternitate

Sunt zile în care mă simt copleșită: bebelușa plânge fără oprire, băiețelul de 3 ani cere atenție non-stop, iar eu abia reușesc să respir.

Știu că nu sunt singura mamă care trece prin asta. Uneori, doar faptul că recunoști că e greu este primul pas spre liniște.

1. Respiră, chiar și câteva secunde

Când bebelușa nu doarme, iar băiețelul se ceartă cu jucăriile, respiratul adânc poate părea imposibil. Dar chiar și 5 secunde de inspirație profundă și expir lent pot face minuni. Uneori, îmi spun: „Respir pentru mine, respir pentru ei” – și mă ajută să mă liniștesc

2. Recunoaște-ți oboseala și emoțiile

Este normal să simți frustrare sau vinovăție. În loc să mă judec, îmi spun: „Este ok să fiu obosită, este ok să fiu supărată”. Acceptarea acestor emoții mă ajută să nu le las să explodeze asupra copiilor.

3. Pași mici, nu perfecțiune

Într-o zi plină cu doi copii mici, încerc să fac doar câteva lucruri esențiale: să le dau de mâncare, să îi schimb, să îi joc un pic. Restul poate aștepta. Este un mic secret al supraviețuirii: perfect nu există, dar liniștea da.

4. Momente de conectare cu copilul

Chiar și în haos, încerc să mă conectez cu fiecare copil: câteva minute de joacă cu băiețelul sau o mângâiere bebelușului. Uneori, doar stând împreună pe canapea și citind o carte sau privind norii prin fereastră, simt cum tensiunea se topește.

5. Mini-relaxări pentru mamă

Muzică calmă în fundal( sau rock), în timp ce schimb scutecul. Mișcare scurtă – un dans improvizat cu băiețelul sau o plimbare cu căruciorul. O clipă de vizualizare: îmi imaginez un loc liniștit, poate un parc, poate o plajă, și respir adânc.

6. Cere ajutor fără rușine

Uneori, am nevoie de câteva minute doar pentru mine. Partenerul sau o prietenă care poate să stea cu copiii câteva minute poate fi salvarea unei zile. Nu e slăbiciune să ceri ajutor – e supraviețuire și grijă de tine pentru ca tu să poți fi prezentă pentru ei.

Zilele grele sunt inevitabile când ai doi copii mici, dar pașii mici, atenția pentru propria stare și momentele de conectare cu ei fac diferența. În mijlocul haosului, respirația, răbdarea și iubirea devin ancorele care ne țin pe linia de plutire.

Primele zile acasă cu bebe – pași mici către o rutină liniștită

Lecții de viață Maternitate

Îți spun sincer: primele zile acasă cu bebe nu seamănă cu pozele perfecte de pe Instagram. Sunt pline de emoții, de iubire, dar și de oboseală, lacrimi și multe semne de întrebare.

La mine a fost și mai „interesant”, pentru că pe lângă bebe, am și un copilaș de 3 ani și jumătate – un munte de energie care vrea să se joace, să fie băgat în seamă și să fie „marele frate”.

Așa că da… casa noastră e un amestec de scutece, râsete, plânsete și jucării aruncate prin toate colțurile.

Și am învățat ceva: nu trebuie să fac totul perfect.

Trebuie doar să fac pași mici.

Provocările din primele zile

🦋Somnul vine cu porția și nu atunci când ți-ai dori tu.

🦋Casa arată de parcă a trecut o furtună prin ea.

🦋Îți e greu să fii prezentă 100% pentru fiecare copil.

🦋Îți pui întrebarea „Oare mă descurc?” de 100 de ori pe zi.

Și e normal. Dacă te regăsești aici, să știi că nu ești singură.

🌸 Pașii mici care m-au ajutat/ nu m-au ajutat

🦋Rutine simple, fără stres.

Nu încerca să-ți impui un program fix. Îl urmezi pe bebe: mâncare – scutec – somn. Atât. Restul vine de la sine.

Aici mint , eu sunt omul care funcționează foarte bine pe un program fix și predictibil . A durat o veșnicie până am reușit să avem o rutină clară și predictibilă și am fost atât de stresată plus depresia postnatală a fost cruntă din cauza presiunii puse pe mine. Deci poate trebuia să îmi ascult sfatul înainte să nasc.

🦋 Frățiorul implicat

Îi dau „misiuni”: adu scutecul, alege bluzița, cântă lui bebe. Se simte mare și important, iar eu nu mai simt că trebuie să mă împart în două.

🦋Timp scurt, dar constant

Cu cel mare am momente scurte – citim o poveste sau facem o joacă de 10 minute. Pentru el contează enorm.

🦋Îngrijire pentru mine (chiar și minimă)

Un duș rapid, un pahar de apă sau o cafea băută caldă( ca și cum aș fii câștigat la loterie când reușesc să o beau caldă). Pași mici care mă țin pe linia de plutire.

🦋Ajutor primit, nu refuzat

Am învățat să spun „da” când cineva mă întreabă dacă are cu ce să mă ajute. Și e un mare „da” cu recunoștință.

🚫 Ce să nu-ți ceri în primele zile

🌸Casa perfectă (nu există!).

🌸Copii impecabili în fiecare moment. Răbdare infinită (nici măcar noi, mamele, nu suntem roboți).

🌸Să știi tot din prima clipă.

🌸Dacă în casă e haos, dar copiii sunt iubiți, faci o treabă minunată.

💫Primele zile acasă cu bebe sunt pline de magie și haos. Și da, e greu. Dar nu trebuie să le duci pe toate deodată.

Un pas mic cu bebe.

Un pas mic cu frățiorul.

Un pas mic pentru tine.

Așa se construiește rutina noastră , zi după zi. Și, chiar dacă nu e perfectă, e a noastră. 💕

Poveste despre mușcat

Creștem împreună Jurnal Povestioare cu și despre Matei

Într-un sat mic, la marginea unei păduri adânci, trăia un băiat pe nume Alexandru. Era un copil curios, mereu dornic să descopere lucruri noi și să exploreze locuri necunoscute. Într-o zi, în timp ce se juca prin pădure, a auzit un zgomot ciudat. Se apropie cu pași mărunți și, spre uimirea lui, zări un om bătrân cu o barbă lungă și albă, care stătea pe o piatră mare și privea spre el cu ochi strălucitori.

„Bună ziua, băiete”, spuse bătrânul, iar vocea sa era blândă, dar avea o undă de mister.

„Bună ziua, domnule! Ce faceți aici?”, întrebă Alexandru, surprins.

„Aștept să învăț ceva important de la tine”, răspunse bătrânul, privindu-l cu atenție.

„Cum adică?”, întrebă Alexandru,din ce în ce mai curios.

Bătrânul zâmbi și făcu un semn către pădure:

„Aici, în pădure, trăiește o creatură care, de mult timp, tot face o greșeală. Crede că e în regulă să muște copiii.”

„Mușcă copiii?” Alexandru tresări, speriat. „Cum adică?”

„Da, e o creatură care se ascunde printre copaci și care crede că, dacă mușcă un copil, va deveni mai puternică. Dar e o mare greșeală. În loc să capete putere, își pierde tot ce are mai important: bunătatea și încrederea oamenilor.”

„Dar de ce face asta?”, întreabă Alexandru, confuz.

Bătrânul ridică din umeri. „Poate pentru că nu știe mai bine. Poate că în trecut, cineva i-a spus că așa trebuie să facă. Dar adevărul este că, atunci când mușcăm pe cineva, nu doar că le facem rău, dar și ne rănim pe noi înșine.”

Alexandru stătea tăcut, gândindu-se la cuvintele bătrânului.

„Deci, chiar dacă unii spun că e bine să fii dur sau să muști ca să te apere, nu e așa?”

„Exact. Puterea adevărată vine din respect, din înțelegere și din a fi bun. A mușca nu rezolvă nimic. Poți să fii puternic fără să rănești pe altcineva. De aceea, nu trebuie să muști copiii, nici pe ceilalți, nici pe tine.”

În acel moment, Alexandru înțelegea mai bine ce înseamnă să fii cu adevărat puternic.

După acea întâlnire cu bătrânul, Alexandru nu a mai vrut niciodată să rănească pe nimeni și, de fiecare dată când un alt copil sau o altă persoană venea cu idei greșite despre cum să se apere, Alexandru le povestea despre bătrânul din pădure și despre cât de important e să fii bun și înțelegător. Și astfel, satul a devenit un loc unde copiii învățau unii de la alții, iar încrederea și prietenia erau mai puternice decât orice fapte rele sau frică. Iar bătrânul din pădure nu a mai fost nevoie să aștepte să învețe pe cineva despre această lecție, pentru că Alexandru și ceilalți copii au învățat-o cu toții pe deplin. Și așa, și-au trăit viața într-un sat unde nu era niciodată loc pentru răutate, iar mușcătura nu era decât o amintire îndepărtată.

Nu toate zilele sunt minunate

Îndoieli și curaj Maternitate

Dar tu ești. Abia aștept unele zile să se termine și să vină noaptea. Dar tu ești începutul meu , mijlocul meu, punctul meu de referință. Câteodată aș vrea să fiu singură eu cu mine chiar dacă momentele cu tine sunt minunate . Uneori aceste momente minunate nu se simt chiar minunate când planurile mi se năruie ,când nu dormim din cauză că ești bolnav, când sunt suprastimulată , când am câte o zi când sunt burn-out dar tu mă completezi .

Tu ești pungile mele de cearcăne ,lacrimile mele de descărcare dar tu ești totul meu, inima mea , respirația mea , lumina ochilor mei, și motivul pentru care mă trezesc în fiecare dimineață și încerc să fiu cea mai bună variantă a mea.

Tu ești pământul care mă aduce în genunchi , pâmăntul pe care îl pășești îl venerez. Tu ești slăbiciunea mea dar tu îmi dai și puterea să trec peste zile. Tu ești pielea mea, tu ești al meu dar nu pentru totdeauna chiar dacă mă doare.

Tu ești promisiunea unei iubiri într-o ploaie mocănească, chiar dacă mi-aș dori momente doar pentru mine în liniște. Tu ești Tic-ul la Tac-ul ceasului inimii mele.

Chiar dacă unele zile sunt al naibii de grele, chiar dacă am mustrări de conștiință, nu toate momentele sunt minunate , dar tu ești.

Sunt mai degrabă o mamă bună decât o prietenă bună

Îndoieli și curaj Maternitate

Pentru că ,ca și prietenă de multe ori nu te poți baza pe mine.

Promit să fiu acolo ,până nu mai apar pentru că cineva micuț s-a trezit cu o răceală sau febră și lumea mi s-a dat peste cap.

Pentru că am foarte multe lucruri de făcut și nu reușesc să le termin.

Pentru că sunt foarte burn-out și atât de obosită de simt că mă doare pieptul. Și pentru că și mâine trebuie să mă trezesc tot devreme și să o iau de la capăt.

Dar nu sunt nici o prietenă rea, dacă un prieten are nevoie de ajutor sar în ajutor și mă străduiesc să ajut. Îți scriu zilnic și purtăm conversații ușoare .

Sunt o mamă mai bună decât o prietenă pentru că nu voi putea să mă văd cu tine la cafea la anumite ore sau zile pentru că , fie piticul doarme , fie e mârâit , fie este agitat , fie avem activități de făcut. În cel mai bun caz , ajung dar ajung cu întârziere și de cele mai multe ori stau puțin și stau tot cu stres cu gândul la copil .

Cândva, când voi avea mai mult timp liber voi reuși să ne întâmplim și să povestim multe pentru că , îmi este dor.

Dar pe cum trec zilele și anii vor trece , prin creșă, prin grădiniță, prin școală , eu nu voi mai fii centrul universului copilului meu . Așa că , profit din plin de aceste momente și acești ani . Pentru că , atunci când va fii mare , să considere că mama este casa la care se poate întoarce oricând și cu care se poate vorbi orice și la care se găsește confort , alinare , iubire și multă mâncare .🙂

Sunt o mamă mai bună decât o prietenă pentru că , orice ar fii copilul meu este și va fii mereu pe primul loc.

Lipsa ta

Îndoieli și curaj Maternitate

Mă surprinde de multe ori multitudinea de sentimente care mă încearcă de când te-ai născut.

De cele mai multe ori când sunt tot timpul cu tine , îmi doresc un moment de respiro, o noapte să dorm liniștită până dimineața fără să mă trezească nimeni.

Să dorm până târziu și să lenevesc între cearceafurile moi. Să îmi beau cafeaua urmărind ceva neimportant la televizor, pierdută în visare. Să citesc câteva pagini dintr-o carte nouă, să fac o baie fierbinte cu spumă.

Nu credeam că o să tânjesc așa de mult după libertatea ce o aveam înainte să apari tu.

Dar , iată că a venit momentul mult așteptat când ,te-am lăsat 2 zile la nașa ta pentru că noi aveam ceva de rezolvat.

Ți-am făcut frumos bagajele, te-am îmbrăcat, te-am sărutat, te-am iubit mult și după instrucțiunile lăsate nașei…am plecat.

Inițial, de sentimentul ăla nebun de libertate , m-am suit la volan și am condus o oră întreagă ascultând muzica la maxim.

Am făcut baia mult așteptată, am ascultat muzică, m-am schimbat în pijamale și m-am pus in pat….

Stăteam în pat și priveam pătuțul, era gol. Nu erai acolo să te privesc cum dormi dulce cu girafa ta în brațe și învelit în păturica cu steluțe. Nu auzeam respirația ta greoaie , nu foiala în căutarea suzetei.

Mă durea lipsa ta din pătuț, mă gândeam cum te-as pune in pat cu noi sa dormi.

Am tot urmărit pătuțul tău până aproape de 2 dimineața….Am lăsat și lampa de veghe pornită pentru că nu am putut adormi in beznă…..

Îmi era așa de dor de tine ….de simțeam că mi se rupe sufletul….

Nu mi-aș fii imaginat să îmi fie așa dor de tine după nici 3 ore fără tine…

M-ai schimbat copilul meu, m-ai schimbat fără să vreau și fără să știu.

M-ai făcut să tânjesc după lipsa ta..după lipsa mânuțelor tale umede , după chicoteala ta , după săruturile tale umede.

M-ai făcut să mă doară lipsa ta.

🦋

Scriu târziu, când toți dorm

Maternitate Oboseală & emoții

Scriu târziu..

E ora 2 dimineața și toată lumea din casă doarme.

Copilul doarme , soțul doarme, cățelul doarme doar eu nu pot adormi…

Așa se întâmplă de când s-a născut copilul. Orele astea târzii sunt orele doar pentru mine , când am un pic de respiro și pot să scriu, citesc  sau urmăresc un serial.

De multe ori mă gândesc oare tuturor mămicilor le este atât de greu ?

Zilnic să aibă o muncă asiduă cu cei mici ?De la hrănit copilul, schimbat , spălat, activități, jocuri, făcut mâncare și alte treburi casnice?

Când mai au timp pentru ele ?

Când mai au timp să facă ce le place?

Una dintre chestiile cele mai dureroase pentru mine la care am renunțat este cititul, pasiunea mea . Aceasta ,acum se află pe locul 10 sau undeva foarte jos deoarece nu am reușit să citesc o carte sau măcar 10 pagini dintr-o carte deoarece copilul îmi ocupă tot timpul .

Tânjesc după cărțile care mă așteaptă în bibliotecă, să mă scufund în ele și să le savurez de la cap la sfârșit.

Eu înainte să apari tu

Îndoieli și curaj Maternitate

Câteodată mă gândesc să îmi fac un mic bagaj, să cumpăr un bilet spre nicăieri și să o iau la picior prin lume, să descopăr locuri, clădiri și străduțe bătătorite de mulți alții înaintea mea. Locuri unde totul miroase diferit, totul e străin și colorat și fața fiindu-mi îmbujorată și transpirată.

Mă gândesc la mini- vacanțe, la halatele pufoase de hotel, la paturile nefăcute dimineața când singura grijă era de unde aș putea sa îmi procur o cafea. Mă gândesc la serile leneșe împreună când nu vroiam să gătim și comandam take-out pe care îl savuram în fața televizorului.

Mă gândesc la nopțile în oraș când singura întrebare era de ce nu? Aș mai savura un pahar de vin, fără să contorizez cât timp a trecut sau la ce oră ar trebui să fiu acasă ca, a doua zi să pot fii funcțională. Mă gândesc la nopțile în care dansam până la răsăritul soarelui și restul zilei îl dormeam.

Mă gândesc la libertatea și nepăsarea de a renunța la un job doar pentru că nu îmi mai face plăcere sau pentru că m-am plictisit de acel job. Mă gândesc la posibilitatea de a spune „da”anumitor oportunități.

Mă gândesc la diminețile liniștite și leneșe petrecute in pat urmărind desene animate și mâncând cereale cu lapte.

Mă gândesc la mare, la plajă unde puteam sta singură pe șezlong cu telefonul în mână și ascultând muzică la căști sau citind vreo carte .

Mă gândesc la posibilități de a fii mai practică uneori, dar mi-e dor să fiu nechibzuită .Gen să mă duc la cumpărături și să cheltuiesc sume mari de bani pe lucruri total nenecesare dar care pe moment îmi fac plăcere și de-a-lungul timpului strâng praf pe vreun raft .

Mă gândesc cum ar fii să nu fiu îngrijorată și în alertă tot timpul , deși acum am în viața mea ceva ce iubesc din adâncul sufletului. Uneori doare această îngrijorare. Uneori îmi consumă toată energia. Mă gândesc că, așa a fost să fie .

Aș vrea să mă opresc din a alerga tot timpul și aș vrea să mă pot bucura de micile chichițe pe care le faci. Aș vrea să mă pot gândi și la altceva în afară de ora mesei, schimbatul pampersului, spălatul hainelor și impachetarea lor , de cum aș putea să te culc mai devreme ca să am mai mult timp pentru mine, de cum aș putea să te iau din scoică fără să te trezești.

Este întuneric la noi pe stradă, te țin în brațe și te leagăn copilul meu, ca să adormi liniștit deși sunt convinsă că, când te voi pune în pătuț te vei trezi.

Sunt convinsă că , acum sunt cea mai împlinită din toate punctele de vedere.

Iubesc totul la viața de acum.

A fost alegerea mea.

Dar câteodată mă mai gândesc la cum era înainte să apari tu.

26 iunie 2022

Momente de liniște

A început ca o zi normală, o duminică leneșă și călduroasă.

Ești agil copilul meu, te zbați,te agiți, zâmbești și râzi ca de obicei. Uneori mă surprinzi cât de fericit poți fii pentru un bebeluș de numai 5 luni jumătate.

Deja tu,copilul meu bolboroseai ceva drăguț, un „am” un „ma” în limba ta bebelușeasca de vreo câteva zile.

Spre seară, avem noi o rutină anume pe aceste călduri, stai pe spate pe pieptul meu și ne uităm la frunzele din nucul din curte. Stăm minute în șir și privim amândoi cum vântul cald de iunie plimbă frunzele. Stăm și privim ,iar tu dai din mânuțe și din piciorușe și chicotești. Am început să îți tot repet cuvântul”Ma-ma” în speranța că, primul tău cuvințel va fii mama.

Prima dată în seara respectivă când ai spus un „Mama” clar m-ai bulversat. Mi-ai dat lumea peste cap și mi-ai oferit fluturi in stomac. Nu mi-aș fii imaginat niciodată că, cuvântul „Mama” spus de propriul copil să aibă așa putere.

Deseori spunem „Te iubesc ” pe fugă și „Îmi e dor de tine” dar nici un cuvânt nu a avut așa impact asupra mea ca și acum când rupeai un „Mama ” pe un glas așa dulce și pur .Un „Mama” inconștient la vârsta ta, poate din greșeală, poate pentru că tot ți-am mai spus mama-mama. Iar tu , copilul meu ai început să tot repeți „Mama -Mama”.

Nu mi-am imaginat niciodată că, un cuvânt din 4 litere și 2 silabe să aibă așa mare rezonanță și să lovească cu așa tărie sufletul meu. M-ai făcut inițial să zâmbesc, ulterior au început să îmi curgă câteva lacrimi pe obraz. Era pur și simplu cel mai pur și dulce moment pe care tu mi l-ai putut oferi după ce te -ai născut .

Îți mulțumesc, copile drag pentru că primul tău cuvânt a fost iubire , binecuvântare, putere, recunoștință, fericire și implinire pentru mine.