În dimineața excursiei, rucsacul lui Matei sărea pe loc.
— Abia aștept! a zis rucsacul.
— Să te umplu cu ce? a întrebat Matei.
— Apă, biscuiți… și povești!
Pe drum, rucsacul șoptea:
— Vezi frunza aia roșie? E ca focul toamnei.
— Vezi piatra asta rotundă? E ca o lună mică.
Când au ajuns acasă, Matei l-a golit.
Din el au căzut frunze, pietricele… și un bilețel pe care scria:
„Cel mai bun prieten de excursii: Matei.