Jurnal

Nu toate zilele sunt minunate

Îndoieli și curaj Maternitate

Dar tu ești. Abia aștept unele zile să se termine și să vină noaptea. Dar tu ești începutul meu , mijlocul meu, punctul meu de referință. Câteodată aș vrea să fiu singură eu cu mine chiar dacă momentele cu tine sunt minunate . Uneori aceste momente minunate nu se simt chiar minunate când planurile mi se năruie ,când nu dormim din cauză că ești bolnav, când sunt suprastimulată , când am câte o zi când sunt burn-out dar tu mă completezi .

Tu ești pungile mele de cearcăne ,lacrimile mele de descărcare dar tu ești totul meu, inima mea , respirația mea , lumina ochilor mei, și motivul pentru care mă trezesc în fiecare dimineață și încerc să fiu cea mai bună variantă a mea.

Tu ești pământul care mă aduce în genunchi , pâmăntul pe care îl pășești îl venerez. Tu ești slăbiciunea mea dar tu îmi dai și puterea să trec peste zile. Tu ești pielea mea, tu ești al meu dar nu pentru totdeauna chiar dacă mă doare.

Tu ești promisiunea unei iubiri într-o ploaie mocănească, chiar dacă mi-aș dori momente doar pentru mine în liniște. Tu ești Tic-ul la Tac-ul ceasului inimii mele.

Chiar dacă unele zile sunt al naibii de grele, chiar dacă am mustrări de conștiință, nu toate momentele sunt minunate , dar tu ești.

Îți aduci aminte ?

Jurnal Lecții de viață

Îți aduci aminte de ziua în care ai devenit mămică?

Ziua când ți-ai întâlnit pentru prima dată copilul? Micul omuleț? Micuț , moale , umed și ridat?

Același mic omuleț pe care timp de 9 luni de zile l-ai mângait în burtica ta , care a mișcat în burtică, care sughitea și cu care ai povestit zile si ore întregi. Care, când a venit pe lume era ceva mic pe care nu l-ai recunoscut inițial , nu ți l-ai imaginat dar îți părea atât familiar.

Copilul tău, fetița sau băiețelul tău.

Care la început îți părea așa străin și fragil în brațele tale ?

Pe care nu știai cum să îl ți în brațe ,cum să îi vorbești și cum să îl atingi. Și ți se părea că habar nu ai ce să faci cu o așa mică mogâldeață.

Totul era nou , totul era înfricoșător și minunat și dureros și erai confuză.

În salonul rece , pe jumătate dezbrăcată , printre atâtea chipuri străine, halate albe și miros de steril, îți aduci aminte ? Fiind uimită și recunoscătoare asistentelor care te-au învelit , șters pe tine și pe copilul tău și ți l-au pus pe pieptul tău dezvelit . Te-ai simțit obosită dar totodată energizată de parcă ai fii băut o cafea tare sau un energizant. Te-ai simțit speriată și îngrijorată și îngândurată?

Îți aduci aminte că ai așteptat să te simți diferit din ce moment oficial ai devenit mămică? Ca și cum acum că ai devenit mămică îți vor veni și toate informațiile și achizițiile unei veritabile mămici ?

Îți aduci aminte când te-ai simțit copleșită de amalgamul acesta de sentimente odată cu nașterea copilului tău ?

Îți aduci aminte de primul scâncet al copilului tău și inima care ți s-a topit de drag?

Frica, nelinistea , oboseala , curajul, puterea , iubirea, grija , afecțiunea , fericirea nemărginită care a venit pe tine din momentul în care ai devenit mămică , îți mai aduci aminte?

Ce este stresul? Ce este furia?

Jurnal Lecții de viață

Stresul și furia sunt doi monstruleți mici și răutăcioși care mai poposesc deseori pe umărul meu.

Stresul are culoare albastră și mă vizitează destul de des mai ales de când am devenit mămică. Monstrulețul acesta mic albastru vine și pune presiune pe umărul meu. Vine în cele mai neașteptate momente ,vine cu multe întrebări care mi le adresează și de cele mai multe ori ,rămân cu întrebările în aer și mă pune pe gânduri.

Tind să cred și știm cu toți că stresul este o normalitate în viața de zi cu zi, și mai ales când devii mamă și că vrei și că nu vrei și ești o femeie sau o mămică cu stimă de sine puternică tot te mai vizitează acest monstruleț albastru.

Furia pe de altă parte , are culoare roșie și mă vizitează rar tind să cred și sper. Monstrulețul acesta roșu apare dintr-o dată, sare pe umărul meu, îmi urlă în ureche și mă mușcă.

Acest monstruleț mă face să reacționez necugetat, mă face să ridic tonul , să spun lucruri nedorite pe care în mod normal nu le-aș adresa și care poate rănesc . Nu la toată lumea reacționează la fel Furia, la unii vine cu agresivitate fizică , la unii vine cu spartul și distrusul de obiecte.

Felul de a-l gestiona și de a-l alunga de pe umăr de cele mai multe ori este greoi, pleacă greu și pleacă după ce a mușcat bucăți din umărul meu și lasă durere. Furia stă pe umărul tău cât îl lași tu, dacă rămâne mult , lasă urme pe pielea ta mușcată de ea, lasă urme în mintea ta,în sănătatea ta, în sufletul tău și în familia ta.

Vara la bunici

Gânduri Jurnal

Îmi aduc aminte cu drag de verile petrecute la bunici sau la neamuri la țară.

Niște amintiri dulci și impregnante .

Vara la bunici are miros de aer proaspăt, de iarba cosită, de îmbrățișările dulci ale bunicilor și de sunetele animalelor din ogradă. Primele momente ale dimineții când te trezești și auzi cocoșul cum cântă din tot plămânii ca să trezească toată ograda și efectiv toată casa. Patul cald care te tine strâns și te face leneș..Pașii pe care îi faci prin iarba umedă și soarele care se ridică leneș pe cer pentru o nouă zi călduroasă de vară. Zilele de vară în care te duci să îți culegi zmeură de pe gardul vecinilor și te gâdilă gustul dulceag al lor pe cerul gurii, merele necoapte dar care te îndeamnă să le guști și să le muști. Liniștea care a fost peste noapte și la primele raze de soare toată ograda s-a trezit la viață , văcuța din vecini, cocoșii și găinile, zumzăitul albinelor .

Câmpul care parcă geme iar de flori, de miresme îmbătătoare, parcă toate sunt desprinse dintr-un basm frumos.

Bunica care ne face pâine cu ou și ne îmbie la un pahar de lapte călduț În prispa casei.

De fructe e plină livada, poți mânca pe săturate, mere, pere, prune, mure , afine chiar dacă unele sunt necoapte , mâncăm pe ascuns să nu ne certe bunica.

Vara la bunici are miros de zile lungi, de zile leneșe, de zile pline de chicoteli și joacă, de miros de fructe , de miros de bunici iubăreți .

Vara la bunici are miros de iubire.

Și când noaptea vine

Gânduri Jurnal

Și când noaptea vine,

Și stau singură cu mine

Simt cum viața a trecut prin mine

Și cine mă mai susține.

Ascult copilul din mine ce-mi prezintă,

Analizez tot ce mă frământă

Ascult greierii ce cântă,

Și mâine cât mai e de muncă.

Luna e pe cer și-ascultă,

Lumea asta grea și- adultă

Cum se plânge , cum se cântă

Parcă-ntruna se frământă.

Sunt mai degrabă o mamă bună decât o prietenă bună

Îndoieli și curaj Maternitate

Pentru că ,ca și prietenă de multe ori nu te poți baza pe mine.

Promit să fiu acolo ,până nu mai apar pentru că cineva micuț s-a trezit cu o răceală sau febră și lumea mi s-a dat peste cap.

Pentru că am foarte multe lucruri de făcut și nu reușesc să le termin.

Pentru că sunt foarte burn-out și atât de obosită de simt că mă doare pieptul. Și pentru că și mâine trebuie să mă trezesc tot devreme și să o iau de la capăt.

Dar nu sunt nici o prietenă rea, dacă un prieten are nevoie de ajutor sar în ajutor și mă străduiesc să ajut. Îți scriu zilnic și purtăm conversații ușoare .

Sunt o mamă mai bună decât o prietenă pentru că nu voi putea să mă văd cu tine la cafea la anumite ore sau zile pentru că , fie piticul doarme , fie e mârâit , fie este agitat , fie avem activități de făcut. În cel mai bun caz , ajung dar ajung cu întârziere și de cele mai multe ori stau puțin și stau tot cu stres cu gândul la copil .

Cândva, când voi avea mai mult timp liber voi reuși să ne întâmplim și să povestim multe pentru că , îmi este dor.

Dar pe cum trec zilele și anii vor trece , prin creșă, prin grădiniță, prin școală , eu nu voi mai fii centrul universului copilului meu . Așa că , profit din plin de aceste momente și acești ani . Pentru că , atunci când va fii mare , să considere că mama este casa la care se poate întoarce oricând și cu care se poate vorbi orice și la care se găsește confort , alinare , iubire și multă mâncare .🙂

Sunt o mamă mai bună decât o prietenă pentru că , orice ar fii copilul meu este și va fii mereu pe primul loc.

Nu o să îți aduci aminte

Scrisori

Nu o să îți aduci aminte că , pe pieptul meu ai fost pus pentru prima dată când ai sosit pe lume.

Nu o să îți aduci aminte că, mă trezeam din 3 în 3 ore să te alăptez când erai nou născut.

Nu o să îți aduci aminte că, plângeam împreună cu tine la crizele de colici ce le aveai și nu știam cum să mai găsesc alinare pentru tine.

Nu o să îți aduci aminte cum îți citeam câteva pagini din cărțile de povești sau cum îți recitam Eminescu.

Nu o să îți aduci aminte cum ne jucam „Cucu- bau” sub păturică și cum chicoteai și te băgai încă o dată cu capul sub păturică.

Nu o să îți aduci aminte cum seară de seară după ce îți beai laptele , puneai capul pe pieptul meu și adormeai liniștit și te țineam pe pieptul meu privindu-te cum dormi liniștit și respirai greoi.

Nu o să îți aduci aminte când erai bolnav cum te țineam pe piept și doar la pieptul meu găseai alinare și comfort.

Nu o să îți aduci aminte cum ne uitam împreună la desene ascunsi între perne și plapumă.

Nu o să îți aduci aminte prima dată când ai spus „Mama”.

Nu o să îți aduci aminte cum ne jucam cu primele animăluțe întâlnite și cât de fascinat erai. Câinele, pisica , șopârla, iepurașul , puii de găină și primul greiere la care ai chicotit și bătut din palme când ai văzut că sare în aer.

Nu o să îți aduci aminte poate de toți pupicii puși pe lovituri , bubițe, răni.

Nu o îți aduci aminte de toate poveștile inventate pe moment cu animale , cu Matei , cu bunicii.

Nu o să îți aduci aminte de primii tăi pași și lacrimile mele de bucurie.

Dar în adâncul sufletului tău vei știi că, mama e acolo oricând ai nevoie ,mama te iubește și va fii tot timpul confort, alinare și suport.

Lipsa ta

Îndoieli și curaj Maternitate

Mă surprinde de multe ori multitudinea de sentimente care mă încearcă de când te-ai născut.

De cele mai multe ori când sunt tot timpul cu tine , îmi doresc un moment de respiro, o noapte să dorm liniștită până dimineața fără să mă trezească nimeni.

Să dorm până târziu și să lenevesc între cearceafurile moi. Să îmi beau cafeaua urmărind ceva neimportant la televizor, pierdută în visare. Să citesc câteva pagini dintr-o carte nouă, să fac o baie fierbinte cu spumă.

Nu credeam că o să tânjesc așa de mult după libertatea ce o aveam înainte să apari tu.

Dar , iată că a venit momentul mult așteptat când ,te-am lăsat 2 zile la nașa ta pentru că noi aveam ceva de rezolvat.

Ți-am făcut frumos bagajele, te-am îmbrăcat, te-am sărutat, te-am iubit mult și după instrucțiunile lăsate nașei…am plecat.

Inițial, de sentimentul ăla nebun de libertate , m-am suit la volan și am condus o oră întreagă ascultând muzica la maxim.

Am făcut baia mult așteptată, am ascultat muzică, m-am schimbat în pijamale și m-am pus in pat….

Stăteam în pat și priveam pătuțul, era gol. Nu erai acolo să te privesc cum dormi dulce cu girafa ta în brațe și învelit în păturica cu steluțe. Nu auzeam respirația ta greoaie , nu foiala în căutarea suzetei.

Mă durea lipsa ta din pătuț, mă gândeam cum te-as pune in pat cu noi sa dormi.

Am tot urmărit pătuțul tău până aproape de 2 dimineața….Am lăsat și lampa de veghe pornită pentru că nu am putut adormi in beznă…..

Îmi era așa de dor de tine ….de simțeam că mi se rupe sufletul….

Nu mi-aș fii imaginat să îmi fie așa dor de tine după nici 3 ore fără tine…

M-ai schimbat copilul meu, m-ai schimbat fără să vreau și fără să știu.

M-ai făcut să tânjesc după lipsa ta..după lipsa mânuțelor tale umede , după chicoteala ta , după săruturile tale umede.

M-ai făcut să mă doară lipsa ta.

🦋

Femeia indrăgostită şi toamna

Gânduri Jurnal

M-am răsfăţat! M-am răsfăţat cu un ceai fierbinte şi roşu de afine şi cu dulceaţă de fructe de pădure.Am buzele pictate in roşu..în roşul cald al zahărului dulce în care simţi căldura verii pe când culegi zmeură,frăguţe,afine sau mure. Afară plouă iar eu aud picăturile care cad încet pe pământ…Aud cum în intunericul nopţii picăturile de ploaie caută pământul…                    

Mi-e dor sa scriu..chiar dacă ştiu că nu scriu drept,frumos sau bine…Dar poate s-o găsi un cititor şi pentru mine,căci aşa cum zicea şi Bacovia „fiecare scriitor îşi are cititorul”.                 E toamnă..dar e o toamnă rece si udă.De o săptămână plouă întruna..Nu am văzut frunzele aurii ale toamnelor de altădată din cauza ploii..În parc băncile sunt ude.Bănuiesc că s-au resemnat.Ce rost ar avea să se lupte cu ploaia somnoroasă a lui septembrie?Acum mi-e cald şi bine. Ceaiul şi dulceaţa m-au incălzit..zahărul mi-a indulcit buzele ce acum nu multă vreme erau contopite cu ale lui..pare o veşnicie de când nu l-am mai văzut.Totuşi..au trecut doar două ore.

** Mi-e dor de iarnă şi tânjesc după capotul alb şi moale al iernii…***.         

Mi-e dor de bunica…Mi-e dor de casa ei caldă şi mare..casa ei cu comori nebănuite..casa cu uşi secrete..casa cu cărţi nemaivăzute si nemaiîntâlnite.             

Mi-e dor de bunica..Bunica cea cu obrajii plini,rumeni,cu sărut dulce,cu ochi mari şi căprui pe care i i-am furat şi eu.Mi-e dor de bunica si mă-ntreb cum de la ea nu se termină niciodată poveştile şi dulciurile…De ce e toamnă atât de caldă la bunica?…De ce are bunica strugurii cei mai roşii şi mai dulci?De unde-i are?Oare există o vie doar pentru bunici de unde toate bunicuţele din lume iau struguri pentru nepoţi si nepoţele?

E atât de rece afară ..si atât de cald aici.Aş vrea să fie intuneric…Aş vrea să văd nişte actori pe-oscenă jucând o piesă de dragoste.Aş vrea ca ei să se iubeasca mereu.Aş vrea ca el să vadă piesa cu mine…..

Aş vrea, dar nu ştiu ce vreau.

Ce m-ai învățat copilul meu

Jurnal Lecții de viață

Nu am crezut niciodată că, un suflet așa mic te poate învăța atâta de multe într-un timp așa scurt de viață.

*Tu m-ai învățat să fiu mamă ,

*Tu m-ai învățat ce înseamnă să iubești cu adevărat și din toată inima,

*Tu m-ai învățat răbdarea. Îmi vine ciudat să spun chestia asta luând în considerare că, eu sunt un om în continuă mișcare , hiperactiv și nerăbdător. Lângă tine copilul meu, am învățat să stau și să am răbdare . Să am răbdare să mănânci cu un anumit ritm al tău, să am răbdare să adormi , iar după 10 minute să te trezești fresh.

*Tu m-ai învățat să pun pauză la toate activitățile cotidiene ca să petrecem timp împreună, să ne jucăm, să povestim.

*Tu m-ai învățat că, toate vasele ce mă așteaptă în bucătărie și toate hainele ce trebuie spălate pot să mai aștepte, deoarece tu necesiti toată atenția mea.

*Tu m-ai învățat să mă bucur de lucrurile mărunte. Oh ,cu câtă bucurie urmărești jucăriile, și cât poți chicoti la o simplă și banală gadileala. Noi adulții nu ne bucurăm cu atâta intensitate de lucrurile mărunte din viața noastră.

* Tu m-ai învățat că dacă înainte aveam nevoie de ambele mâini pentru a face unele chestii ,acuma le pot face cu o singură mână pentru că în cealaltă te țin pe tine.

Am învățat că și timpul are răbdare cu noi și totul se poate face mai târziu, sau mâine sau peste câteva zile, săptămâni sau peste o lună ( vorbim in cel mai rău caz).

Am învățat că , se poate trăi de la o extremă la alta în decurs de câteva ore. Acuma să fii bine fericit și peste câteva ore să plângi întruna și să faci febră peste 38 .

Am învățat că, ca îmbrățișarea mea și brațele mamei nu este nimic pe lumea asta.