Când intră mama în „avarie”

După o săptămână și jumătate în care i-am îngrijit pe copii răciți pe rând — timp în care am fost doar infirmieră, bucătar de supe, măsurător de temperaturi și alintător de serviciu —, am zis în sfârșit: „Gata, mi se arată și mie un pic de liniște și odihnă!”
Ce iluzie dulce! Ce glumă bună din partea universului!
Pe la amiază m-am trezit brusc cu nasul înfundat, un val nesfârșit de mucozități și un ochi care a început să-mi curgă de la sine (probabil de la sinusurile blocate, dar mai degrabă de la starea mea generală de epuizare). Exact când să mă bucur că ei sunt bine, mă îmbolnăvesc eu.
Ca mamă, mă îmbolnăvesc mereu ultima.

Când sistemul meu imunitar e la pământ, iar cel nervos e deja în faliment total. Asta îmi mai lipsea mie acum: o gripă, o răceală, ce minune o fi și chestia asta care m-a doborât.
Și pentru că tabloul meu nu era complet, după 3 zile pline de Theraflu, pumni de Vitamina C, ceaiuri fierbinți și miere, pe fiul meu cel mare l-au apucat din nou tusea astmatică și… surpriză! Mucii.
Dacă aveți vreun buton de Eject de pe planeta asta, trimiteți-mi-l vă rog acum!
De ce e îmbolnăvirea mea cel mai greu test?
Pentru că eu nu am concediu medical. Când copiii sunt bolnavi, mă mobilizez din resurse secrete de adrenalină. Când sunt eu bolnavă… casa mea tot trebuie să meargă mai departe, mesele tot trebuie să le pun pe masă, iar tusea copilului tot trebuie să o monitorizez eu, soțul fiind la servici până târziu.
Dar fix când simțeam că sunt la capătul puterilor, fiul meu mi-a oferit o lecție de o dulceață și o bunătate rară.
— Mami, îți aduc o banană? mă întreabă el grijuliu.
— Nu, puiu, că nu mă simt bine… îi răspund eu încet, cu vocea stinsă.
— Dar, mami, banana are vitamine!
În momentele alea mi-am dat seama că toate vorbele mele nu au fost în zadar. N-am avut ce face decat să mănânc banana, pentru că eu însămi i-am învățat mereu că fructele și legumele conțin vitamine bune pentru corp. N-am putut să-mi contrazic propriile învățături!
Așa că, printre lacrimile mele de epuizare și mucii nesfârșiți, cu cei doi copii privindu-mă puțin nedumeriți de starea mea, am mâncat banana. Pentru că așa e corect și sănătos.
Și deși starea mea fizică e tot acolo, inima mi s-a umplut de o căldură enormă. Câteodată, cele mai bune „vitamine” pentru sufletul unei mame vin exact de la mândria de a vedea ce copii buni și empatici crește.

Trec și peste asta. În pași mici, cu șervețele în fiecare buzunar și cu ceaiul meu fierbinte alătu1ri.

Vizitat de 27 ori, 1 vizite astăzi

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *